– Atunci când priveghez mult, îmi vin multe gânduri rele şi mă mâhnesc, deoarece de multe ori nu le pot alunga. Ce să fac?

– Privegherea ta, frate, fie că o faci cu mândrie, fie că faci o nevoinţă peste puterile tale. Dar nici aceasta nu este corectă. De aceea, străduieşte-te ca asceza ta să nu fie seacă şi să-ţi pricinuiască astfel simţăminte false atât ţie, cât şi celor care te văd, şi să te ducă la înşelare.

– Câte ore trebuie să dorm? Sfântul Arsenie cel Mare spune că o oră.

– Sfântul Arsenie spune că o oră, dar pentru cel nevoitor. Şi eu îţi spun la fel, dacă eşti ca Marele Arsenie. Părerea mea este că începătorul, atunci când nu are război trupesc, va trebui să doarmă şi să mănânce cu discernământ, ca să nu fie ca puiul de găină ameţit şi să-l mănânce uliul. Deoarece atunci când se nevoieşte peste puterile sale şi este ameţit, neputând înţelege cele pe care le citeşte, nici cele pe care le spune în rugăciune şi nu are încă un capital duhovnicesc, cum va fi cu putinţă să crească şi să rodească? Însă atunci când are război trupesc, începătorul, înainte de a-şi lovi cu putere trupul, va trebui să se cerceteze bine pe sine şi să vadă dacă nu cumva este de vină mândria, judecata, iar nu trupul. De aceasta ne putem da seama atunci când, de pildă, facem o mică nevoinţă (zăvorâre şi priveghere) şi-L rugăm pe Dumnezeu să ne ajute, iar El nu ne ajută. Aceasta înseamnă că „picură în altă parte”.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Epistole, Editura Evanghelismos, pp. 162-163)