Fără îndoială, cea mai veche și nobilă instituție complexă ca mijloc de învățământ a fost tinda bisericii, care a oferit alternative școlare mai bogate sau mai sărăcăcioase, întocmai cum este și astăzi; practic, nu s-a schimbat nimic în acest domeniu, ci au evoluat doar anumite „tehnici” de predare-învățare, care dau mai mult sau mai puțin randamentul așteptat.

De Ziua Mondială a Educației, se cuvine să medităm mai mult la ceea ce se întâmplă în toate unitățile de învățământ, pentru că, în primul rând, educația se oglindește în exemplele pe care le oferă în fiecare zi, atât profesorii cât și elevii. O educație înaltă și cu adevărat sănătoasă trebuie crescută și trăită cât mai profund în sânurile familiei și bisericii, pentru că a educa nu înseamnă doar a școlariza, ci este mult mai mult decât învățătura transmisă de la catedră. Educația înseamnă atât cei „șapte ani de acasă” cât și frica de a supăra pe Dumnezeu. Întocmai cum carnetul de note este oglinda elevului așa și „educația este cea mai bună asigurare pentru bătrânețe” (Aristotel).

Hristos are toate atributele necesare unei educări perfecte care definește personalitatea fiecăruia dintre noi: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea Lumina vieții” (Ioan 8, 12). Această pedagogie universală a rămas valabilă încă de acum două milenii ca un raport dintre educație și auto-educație.

Într-un sens mai larg dar foarte adevărat, toți suntem școlari, elevi și profesori ai Celui mai desăvârșit maestru pedagogic – Mântuitorul Iisus Hristos –, care este mai presus de toate și de toți. Cât trăim pe acest pământ, modelul desăvârșit al învățătorului ne este oferit de Însuși Fiul lui Dumnezeu. Este adevărată această zicere din popor: „omul cât trăiește, învață!”, pentru că învățăm de la cele mai desăvârșite modele ale lumii: sfinții din toate timpurile și persoanele contemporane cu noi care trăiesc într-o sfințenie aparte.

În concluzie, nu este posibilă o educație fără prezența Mântuitorului Iisus Hristos în viața noastră; aceasta ne oferă asimilarea corectă a preceptelor morale, aduce liniște sufletului și înțelepciunea necesară de a pune în practică aceste învățături.