Este foarte trist să auzi cum se plâng părinţii de copiii lor, pentru care, cum zic ei, au sacrificat cei mai buni ani ai vieţii, puteri sufleteşti şi mulţi bani, pentru a fi răsplătiţi în final cu nerecunoştinţă. Să nu fim asemenea lui Rockefeller, care le-a pretins copiilor săi la maturitate să achite toate cheltuielile pentru acei ani când i-a crescut, hrănit şi îmbrăcat! Nu trebuie să regretăm anii pierduţi şi banii noştri, ci faptul că nu am reuşit să-i educăm bine. Nu am fost în stare să le câştigăm dragostea.

Prin urmare, sarcina principală a părinţilor nu este să-i dăm copilului cele mai bune haine, produse alimentare şi jucării, ci să-l educăm ca om. Aceasta înseamnă să cultivăm în el chipul lui Dumnezeu, să-i salvăm sufletul, iar restul se va adăuga.

De ce spun eu toate acestea? Nu pentru a intimida pe cineva. Cred că toată lumea a auzit de aceste probleme. Este important să înţelegem altceva: acum nu mai sunt timpurile în care am crescut şi ne-am educat noi, să nu mai vorbim de generaţia mai în vârstă! Fără credinţă în Dumnezeu, fără preceptele morale creştine, fără cultura ortodoxă nu-i vom putea educa pe copii. Acum 17-20 de ani a fost posibilă educaţia bazată pe valorile general umane, dar în zilele noastre – nu. Timpul este pierdut. Educaţia creştin-ortodoxă îi oferă copilului un vaccin, pentru imunitatea duhovnicească contra răului care creşte în fiecare zi tot mai mult.

(Pr. Pavel Gumerov, Familia – mica biserică, ed. Sophia, București, 2017, p. 108-110)