Ca să fie împlinită însă o corectă educaţie religioasă a copiilor, trebuie mai întâi de toate ca părinţii înşişi să fie evlavioşi şi cu frică de Dumnezeu. Trebuie ca ei înşişi să iubească rugăciunea. Dacă mama nu este credincioasă şi evlavioasă, dacă nu găseşte, pentru că nu cere, bucurie şi mângâiere în rugăciune, atunci ea nu poate împlini cum trebuie educarea copiilor ei. Numai atunci când mama are o viaţă duhovnicească neîntreruptă, când copilul o vede că se roagă ea însăşi des şi cu căldură, îşi va însuşi şi el aceleaşi principii de viaţă.

Aţi înţeles acum, iubiţi părinţi, şi în special voi mamelor, de ce trebuie să îi învăţaţi pe copiii voştri credinţa şi trăirea ortodoxă, încă de la vârsta prunciei? Şi de ce trebuie să îi învăţaţi să se roage, mai înainte chiar de a merge la şcoală? Către voi mă adresez deci: cea mai bună moştenire pe care o puteţi lăsa copiilor voştri este educaţia creştin ortodoxă. Să îi învăţaţi să fie evlavioşi şi să se roage, din fragedă pruncie, atât prin cuvântul vostru, cât mai ales prin exemplul vostru. Degeaba se vor chinui mai târziu preoţii sau profesorii de religie să îi înveţe toate acestea, dacă nu veţi pune voi bazele acestei educaţii încă de acasă.

Povăţuiţi-i pe copiii voştri să trăiască creştineşte şi cu frică de Dumnezeu. Numai aşa puteţi spera mai târziu să fiţi mândri de ei şi nu să ajungeţi să plângeţi pentru dânşii. Dacă copiii voştri trăiesc frica lui Dumnezeu, vor fi şi ascultători şi recunoscători faţă de voi mai târziu. Dacă îi veţi învăţa să Îl iubească pe Dumnezeu, atunci cu siguranţă că vă vor iubi în mod sincer şi pe voi.

(Irineu, Episcop de Ecaterinburg, Mamă, ai grijă!, Editura Egumenița, pp. 22-23)