O parabolă cunoscută copiilor mici este cea a seminţei de muştar. Ea prezintă puterea lui Dumnezeu; îl face pe copil să mediteze asupra forţei a ceva foarte mic (sămânţa de muştar), care se poate transforma în ceva foarte mare (copacul de muştar). Copiii vor începe să-şi dea seama că puterea nu stă doar în sămânţa de muştar, ci că Dumnezeu a pus-o şi în ei, ca în orice vietate. Ceea ce vă doriţi este să inspiraţi mirarea faţă de tainele Împărăţiei lui Dumnezeu; o reacţie de laudă, de iubire şi recunoştinţă; şi de respect pentru tot ceea ce înseamnă viaţă. Vreţi să le oferiţi o bază pentru formarea lor moral-creştină şi să-i pregătiţi să înţeleagă cum de s-a putut ca Biserica să pornească de la doisprezece oameni obişnuiţi, pentru ca apoi să se răspândească în întreaga lume. Speraţi, cu timpul, ca ei să-şi dea seama că puterea Sfântului Duh este una transformatoare, mereu la îndemâna noastră.

Meditaţia la parabola seminţei de muştar inspiră şi conţine la fel de multe învăţăminte pentru adulţi, cât şi pentru copii, devenind astfel un bun prilej de meditaţie în familie. Se poate reflecta o viaţă întreagă la sămânţa de muştar, aşa că nu vă aşteptaţi de la cel mic să-i absoarbă profunzimea dintr-odată. Priviţi parabola seminţei de muştar ca pe un mesaj pentru părinte: credinţa copilului dumneavoastră să crească din ceva mic, în ceva dincolo de orice imaginaţie. Păstraţi în minte acest scop, zilnic, în orice acţiune întreprinsă. Cuvintele Liturghiei, „Binecuvântată este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh”, să prindă viaţă şi să însemne ceva pentru familia dumneavoastră. Pătrundeţi în miezul tainei credinţei noastre prin toate acţiunile şi gândurile dumneavoastră.

(Elizabeth White, Paşi pe calea sfinţeniei – Cum să creştem copii iubitori de Dumnezeu, traducere din limba engleză Doina Rogoti, Editura Sophia, Bucureşti, 2015, pp. 66-67)