Internetul este unul dintre cele mai importante mijloace contemporane de informare și comunicare. Activitatea omului modern aproape că nu mai poate fi închipuită fără ajutorul calculatorului. Dar precum un cuțit poate tăia pâinea și hrăni omul, dar îl și poate răni, la fel și calculatorul, internetul, televiziunea pot fi mijloace de lărgire a cunoștințelor și de cultivare sau, dimpotrivă, de cădere morală și degradare sufletească.
Statisticile arată că o mare parte din informațiile postate pe internet au conținut erotic, sexi sau pornografic. În spatele acestora se află o adevărată industrie a plăcerii, care rulează miliarde de dolari. A devenit alarmantă prezența unor site-uri privind pornografia juvenilă, bestialitatea și perversitatea. Unele state, mai înțelepte, prin intermediul unei legislații foarte bine elaborate și dure, limitează, până la interzicere și blocare, aceste spații cibernetice, în timp ce altele îngăduie sexualitatea, pornografia și implicit desfrâul, preocupate fiind mai mult nu de aspectul moral al problemei, ci de câștigurile obținute cu vinderea de iluzii și plăceri imaginare.
Statisticile mondiale arată că în prezent există 4,2 milioane website-uri pornografice, ceea ce înseamnă 12% din numărul total de website-uri și 372 de milioane de pagini pornografice; numărul căutărilor după site-uri pornografice este de 65 milioane pe zi, adică 26% din totalul căutărilor; zilnic se trimit 2,5 miliarde de e-mail-uri pe zi cu un astfel de conținut obscen, ceea ce înseamnă 8% din numărul total de e-mail-uri, iar numărul descărcărilor de materiale pornografice este de 1,5 miliarde pe lună, adică 35% din numărul total de descărcări de pe internet.
Deși în România există Legea nr. 196, din anul 2003, privind prevenirea și combaterea pornografiei pe internet, lunar peste 2 milioane de persoane, dintr-un total de 9,9 milioane de internauți, accesează site-uri cu un conținut erotic. Copiii și tinerii sunt foarte vulnerabili și deosebit de expuși să cadă victime. Prima expunere la pornografie are loc la 11 ani. 80% dintre tinerii cu vârste între 15 și 17 ani au avut deja multiple vizionări de pornografie hard core, 45% dintre elevii de gimnaziu au fost confruntați cu imagini pornografice. Toate aceste cifre confirmă adevărul potrivit căruia pornografia reprezintă „motorul ascuns al industriei IT“.
Violența și sexualitatea exacerbată pervertesc relațiile umane, aservesc indivizii, mai ales femeile și copiii, distrug căsătoria și viața familială, inspiră comportamente antisociale și slăbesc moralitatea societății.

Nu este păcat în sine, dar folosirea e păcătoasă

Adeseori, ca preot și duhovnic, mi s-a cerut să dau sfat și ajutor în lupta împotriva patimii desfrânării. Un mijloc foarte eficient, pe care îl recomandă ascetica ortodoxă, îl constituie lupta nu doar împotriva efectelor păcatului, ci mai ales împotriva cauzelor care îl declanșează și provoacă. Concret, împotriva patimii desfrânării, a tăia cauzele care o provoacă înseamnă a evita toate acele locuri, persoane, imagini, experiențe, amintiri, care ne-ar putea ispiti. Unei studente care căzuse într-un astfel de păcat cu prietenul ei i-am spus că, dacă știe că ori de câte ori se întâlnește cu acesta în camera de cămin nu pot rezista tentației, să evite a merge în cameră, atunci când nu sunt și alte colege, de care să se rușineze. Să prefere mai degrabă plimbările în locurile pline de vizitatori, într-un mediu populat. Dacă știm că anumite melodii, imagini provoacă această patimă, să le evităm, tăind astfel răul de la rădăcină sau, cum ar spune Sfinții Părinți, să lovim șarpele veninos în cap, nu în coadă.
În acest scenariu păcătos și pătimaș, imaginile, reprezentările, fotografiile constituie o formă foarte puternică de ispită. Patima desfrânării este dintre cele mai violente și, combinată cu o moralitate laxă, într-o lume ea însăși ispititoare și provocatoare, devine pentru cei cu o voință slabă aproape irezistibilă.
Un alt tânăr m-a întrebat dacă este rău să privească site-uri erotice și pornografice și dacă da, de ce. I-am ținut atunci o scurtă pledoarie în favoarea familiei creștine, spunându-i în primul rând că sexualitatea umană nu este în sine un păcat, ci un dat ontologic. Așa ne naștem, nu am cerut noi acest lucru, ci ne încadrăm în acest mod într-o specie, neamul omenesc. Nu este păcat în sine, dar folosirea e păcătoasă, doar spre satisfacerea poftelor, devine o patimă înrobitoare.
Sexualitatea este un dat pe care îl primim prin naștere. Scopul ascezei creștine nu îl constituie negarea sau suprimarea ei, distrugerea sau anihilarea trupului, a fizicului, ci înduhovnicirea lui, spiritualizarea sa, până în cele mai adânci resorturi ale sale. Nu anihilare și suprimare, ci sublimare și înduhovnicire, acesta este scopul ascezei răsăritene.
Din acest motiv, realizarea sau împlinirea autentică a acestei funcții se obține în cadrul familiei, întemeiată cu binecuvântarea dumnezeiască a Tainei Cununiei, și se concretizează nu în satisfacerea egoistă a dorințelor și poftelor trupești, ci în darul nașterii de prunci.

Dacă Dumnezeu nu ne pedepsește imediat cu săvârșirea păcatului, nu înseamnă că El îl îngăduie

Așadar, explorarea sau satisfacerea acestei funcții umane, înainte de întemeierea căsătoriei și chiar și în cadrul familiei, exclusiv spre provocare și procurare de plăceri, este un păcat care, doar aparent, rămâne un timp nepedepsit. Orice păcat are efecte în viață, iar dacă Dumnezeu nu ne pedepsește instantaneu, consecutiv sau imediat cu săvârșirea lui, aceasta nu înseamnă că Dumnezeu îl îngăduie, ci, dovedește încă o dată multa Sa bunătate și iertare, șansa pe care ne-o mai oferă, de a ne întoarce de la păcat la virtute, prin intermediul pocăinței.
De ce este, apoi, păcat a privi și viziona astfel de imagini, filme, materiale? În primul rând, pentru că alterează imaginea despre femeie și despre relația de iubire dintre bărbat și ea. Prin intermediul acestor site-uri, imagini și filme nu descoperim ceea ce este mai frumos și înalt la o femeie sau la un bărbat, lucrurile și aspectele pentru care merită iubit sau iubită, ci descoperim ceea ce este abject, dezonorant și degradant în viața ei.
În plus, relația trupească nu este înțeleasă în sublimitatea și frumusețea, în curăția și înălțimea ei, ci în animalitatea și trivialitatea acesteia. Efectul „relaxării“ minții cu astfel de imagini nu îl constituie dorința de a descoperi adevărata iubire, sufletul pereche și de a întemeia un cămin sau o familie fericită, binecuvântată cu copii, tocmai ca urmare a împlinirii acestei funcții în mod virtuos, nu păcătos, ci căutarea de alte și noi experiențe trupești, în speranța descoperirii unor alte intensități, care de fapt îl epuizează pe om, transformându-l din punct de vedere spiritual într-o epavă și un ratat.
Pe de altă parte, puține sunt persoanele care au puterea să reziste tentațiilor atât de puternice ale patimii desfrânării, mai ales atunci când la fanteziile, imaginațiile, gândurile și poftele lăuntrice se adaugă și reprezentări vizuale. Toate acestea agită și aproape implacabil conduc un suflet slab spre satisfacerea poftei, într-o formă sau alta. Or, precum am observat, o formă de a ne împotrivi și de a birui păcatul nu îl constituie provocarea lui, ci tăierea cauzelor care îl declanșează, nu cochetarea cu formele sale atât de amăgitoare și periculoase pentru trup și suflet, ci evitarea acestuia, iar atunci când în mod absolut neintenționat îl sesizăm, lupta concentrată împotriva împlinirii sale.
În concluzie, i-am spus acelui tânăr că a nu suferi nici un fel de influențare de astfel de imagini este specific sfințeniei, celor care s-au eliberat deplin nu doar de formele văzute ale păcatelor, ci de însăși amintirea lor și de falsa dulceață cu care ele ne-au amăgit și robit. Iar această stare de „nepătimire“, cum o numesc Părinții, nu numai față de păcatul concret, ci chiar și de amintirea sa, ura păcatului cu dragostea cu care mai întâi l-am iubit, este specifică celor eliberați de poftele și patimile trupești, după lungi și aspre nevoințe. Celor ce încă se află în „zorii“ vieții duhovnicești, pe primele trepte ale vieții spirituale, li se recomandă nu lupta deschisă cu păcatul, ci evitarea lui, fuga din calea lui, respingerea ispitelor, a capcanelor sale și fuga din labirintul păcatului atât de întortocheat, în care, odată intrat, nu se mai poate ieși fără a ne periclita mântuirea.
Un înțelept proverb românesc spune „fuga este rușinoasă, dar e sănătoasă“. Dintr-o astfel de situație, rușinea fugii este infinit mai mică decât umilința și efectele păcatului.