Cât despre eliberarea simţurilor şi despre supunerea lor minţii, ascultă cum şi în ce fel se face [aceasta]:

Un împărat, atunci când voieşte să supună cu uşurinţă o cetate, mai întâi suprimă pâinea, apa şi celelalte necesare hranei oamenilor, determinându-i astfel pe cetăţeni să cedeze asediului. Acelaşi şiretlic îl adoptă şi mintea cu organele simţurilor: taie puţin câte puţin de la fiecare organ al simţurilor dulceţile lui trupeşti obişnuite prin care se îndulceşte, nelăsându-le să mai pătrundă şi aducându-le în supunerea sa uşor şi în scurtă vreme.

Cât timp ea săvârşeşte această curăţire, nu rămâne fără lucrare. Nu, ci, luând puţină odihnă din [partea] celor trupeşti, se întoarce la fireasca sa hrană gânditoare care este citirea Sfintei Scripturi, câştigarea faptelor bune, lucrarea poruncilor dumnezeieşti, sfinţita rugăciune, raţiunile creaţiei văzute şi nevăzute, precum şi celelalte înţelegeri duhovniceşti şi dumnezeieşti care se află în cărţile Părinţilor purtători de Dumnezeu şi mai ales în ale celor ce se numesc trezvitori [neptici].

(Sfântul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simțuri, Editura Egumenița, Galați, p. 114)