Erai furat fiindcă şi tu furai...

Cuvinte duhovnicești

Erai furat fiindcă şi tu furai...

-Leacul este în tine însuţi, a dat răspuns bătrânul. De acum înainte ia seama cum le măsori tu însuţi clienţilor tăi.

Băieţii de prăvălie te furau unul după altul şi toţi la rând. Şi tu îi dădeai afară unul după altul şi pe toţi la rând, schimbându-i iar şi iar. Angajai băieţi de prăvălie cu cele mai bune recomandări de cinste şi corectitudine, dar şi aceia se dovedeau a fi hoţi. Lucrul acesta te aducea uneori la turbare, alteori la deznădejde. Întruna te plângeai prietenilor la bazar, dar nimeni nu putea să-ţi dea vreun sfat de folos. De obicei îţi spuneau: „Ce vrei, aşa e lumea astăzi!”Până la urmă, Dumnezeu ţi-a trimis un sfătuitor adevărat. Au venit în oraşul vostru nişte călugări ruşi să ceară milostenie pentru mănăstirea lor. Au intrat într-o dimineaţă şi în dugheana ta. Ai vorbit cu ei vreme îndelungată. În cele din urmă, te-ai plâns de necazul cu băieţii de prăvălie. Câtă vreme te plângeai tu, un călugăr bătrân te privea drept în faţă, tăcând. După ce ţi-ai terminat jelania, bătrânul a grăit: „Este leac pentru asta!”. „Cum ? Unde ?”

-Leacul este în tine însuţi, a dat răspuns bătrânul. De acum înainte ia seama cum le măsori tu însuţi clienţilor tăi. Umple măsura, întotdeauna umple-o cu prisosinţă! Şi hoţii vor înceta să te mai fure.
Parcă a căzut trăsnetul peste tine! Lucrul acesta nu ţi-l mai adusese la cunoştinţă nimeni, şi anume că erai furat fiindcă şi tu furai. Îţi furai clienţii cu măsuri strâmbe şi în schimb băieţii de prăvălie te furau pe tine. Ai schimbat macazul îndată. Le măsurai tuturor cu prisos. Câteva fire de zahăr în plus, câteva boabe de cafea, sau de orez, sau din orice altă marfă. Întocmai cum făceau negustorii de odinioară. Şi de atunci nu s-a mai pomenit furt în dugheana ta.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebările lumii de astăzi, Editura Sophia, București, 2008, p. 11)

Citește despre: