Soră Veronica, Psaltirea este, cred, cea mai cunoscută şi mai citită dintre cărțile canonice ale Vechiului Testament. Psalmii exprimă frământările interioare, dar şi aspirațiile de mai bine ale omului, astfel încât Psaltirea devine cartea fiecărui suflet „necăjit şi dosădit“, după cum frumos glăsuiește o veche vorbă românească. De aceea, orice creștin trebuie să recurgă la acest balsam pentru suflet, îndeosebi în clipele grele ale vieții, la vreme de încercări, ispite, boli şi neliniști. Sfântul Vasile cel Mare, referindu-se la folosul Psaltirii, spunea: „…psalmul este liniștirea sufletului, dătător de pace, căci el potolește cugetele furtunoase şi învăluitoare, liman împotriva demonilor“.

Cât privește Psaltirea Maicii Domnului, față de Psaltirea lui David, nu este o carte canonică. Această adunare de imnuri scrise în cinstea Preasfintei Fecioare Maria, ca şi Prohodul Maicii Domnului, este de origine slavă şi a fost compusă de-a lungul timpului din evlavie şi dragoste pentru Împărăteasa cerului. Tradusă în ultima vreme şi în limba română, Psaltirea Macii Domnului este citită de unii credincioși cu evlavie, deși folosirea ei nu s-a generalizat în cultul Bisericii Ortodoxe Române.

Pentru o înțelegere corectă a psalmilor lui David vă recomand cartea „Psaltirea în tâlcuirea Sfinților Părinți”, volumele I și II. Aici veți găsi tâlcuit fiecare psalm în parte.

            Cu bune doriri, pr. Mihail