Părinte, intru în panică atunci cănd am căderi în nevoința mea.

Nu te teme! Este luptă și vom avea și răni. Acestea se vindecă prin spovedanie. Iată, soldații aflați în război, atunci când sunt răniți într-o luptă, aleargă imediat la medic, își leagă rana și continuă să se lupte cu mărime de suflet. Între timp dobândesc și experiență din rănire și se păzesc tot mai bine, astfel încât să nu mai fie răniți. Așa și noi, atunci când suntem răniți în nevoința noastră, nu trebuie să ne pierdem curajul, ci să alergăm la medic, adică la duhovnic, să-i arătăm rana, să ne vindecăm duhovnicește și să continuăm din nou lupta cea bună. Rău este atunci când nu căutăm să-i aflăm pe vrăjmașii cei înfricoșători ai sufletului, care sunt patimile, și nu ne nevoim ca să-i omorâm.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, Vol. III Nevoință duhovnicească, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 277)