Este o întrebare importantă dacă ne gândim la câte dezbateri se fac pe seama încălzirii globale şi schimbării climaterice. Este responsabil omul, Dumnezeu sau este doar o pură întâmplare? Pentru a răspunde la această întrebare noi trebuie să înţelegem foarte bine natura firii noastre şi consecinţele izgonirii din Rai a protopărinţilor noştri Adam şi Eva.

În primul rând, noi ştim că Dumnezeu nu este responsabil pentru degradarea mediului înconjurător deoarece, când a creat lumea, Dumnezeu le-a făcut pe toate „bune”. După potop Dumnezeu a zis: „Am socotit să nu mai blestem pământul pentru faptele omului, pentru că cugetul inimii omului se pleacă la rău din tinereţile lui şi nu voi mai pierde toate vietăţile, cum am făcut.” (Facere 8, 21)

Atâta timp cât credem în Dumnezeu, nu putem lăsa tot ce se întâmplă cu noi sau în jurul nostru la voia întâmplării. Singurul responsabil pentru schimbările climaterice este omul. Ştim de la Sfinţii Părinţi că starea omenirii la momentul creării era total diferită faţă de starea ei la momentul actual. Sfântul Simeon ne spune: „Adam a fost creat de Dumnezeu cu un trup nemuritor şi pus să stăpânească peste o lume nepieritoare.”

Înainte de căderea protopărinţilor noştri Adam şi Eva, ei erau eliberaţi de orice nevoie fizică, nu aveau nevoie de îmbrăcăminte, somn, relaţii trupeşti, de vicii, boli, durere, necazuri şi foame. Animalele ascultau de om şi nu îl atacau şi mâncau doar plante. Dumnezeu l-a lăsat pe om stăpânitor peste toată creaţia Sa. Moise ne prezintă umătoarele: „Și a zis Dumnezeu: Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!” (Facere 1, 26) „Şi Domnul Dumnezeu, care făcuse din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; aşa ca toate fiinţele vii să se numească precum le va numi Adam. Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice; dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui.” (Facere  2, 15, 19-20)

Dar când omul nu a mai ascultat de Dumnezeu, starea lui fizică s-a schimbat, i-a fost interzis să mai locuiască în Rai. Acum omul făcea cunoştinţă cu frica morţii, cu durerea, necazurile şi cu toate nevoile fiziologice. Era înclinat spre păcat, spre propriile lui nevoi, dorinţe. În centrul vieţii lui nu mai era Dumnezeu. Când omul cade, toată creaţia este distrusă. Sfântul Apostol Pavel scrie în Epistola sa către Romani: „Căci făptura a fost supusă deşertăciunii nu de voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o cu nădejde.” (Romani 8, 20)  

Creaţia a avut de suferit şi a devenit pieritoare din momentul în care omul a cunoscut păcatul şi a devenit şi el muritor. Dar prin Întruparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos omenirea a fost răscumpărată şi omenirii i-a fost redată starea de dinaintea căderii. Mântuitorul Iisus Hristos a desăvârşit omenirea prin biruinţa Sa asupra morţii. Porţile Raiului au fost iarăşi deschise oamenilor. „Pentru că şi făptura însăşi se va izbăvi din robia stricăciunii, ca să fie părtaşă la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu.” (Romani 8, 21) Sfântul Ioan Hrisostom spune: „Creaţia suferă din cauza ta, omule.” Deci cine este responsabil de schimbarea climaterică şi de mediul înconjurător? Judecă tu omule.