De cugetul curviei cine îl va slobozi pe păcătos ca să fie liber, fără numai  leacul cel mai de seamă și cel mai bun al pocăinței? Căci și profetul, greșind, s-a folosit de această practică, zicând cu lacrimi: “Spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele așternutul meu voi uda” (Ps. 6, 6). Căci și ucenicii medicilor obișnuiesc să poruncească buna rânduială a mâncărurilor pentru fiecare dintre boli, fiindcă prin neorânduiala lor, rana ajunge la mai rău. La fel și patimile sufletești, prin beții și ospețe fără sațiu, lucrează o cangrenă de nevindecat. Dar, cu înfrânarea prin virtuți, aceste patimi se ușurează prin cuvântul potrivit al mângâierii. Doctoral ceresc vindecă, precum zice prin profet: “Eu rănesc și Eu tămăduiesc” (Deut. 32, 39).

(Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Cuvinte ascetice, Editura Doxologia, 2013, pp. 86)