Duminica a 2-a din Post (vindecarea slăbănogului din Capernaum – Ev. Marcu 2, 1-12)

(Mc. 2, 7)Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu?

S-au pornit împotriva lui Iisus nu doar pentru faptul că nu a ținut ziua Sâmbetei, ci și pentru că a spus că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se egal cu Dumnezeu (In. 5, 16-18), ceea ce pentru ei a fost ceva drastic și de neconceput. Dar Iisus a confirmat cele afirmate pentru faptele Sale...

Cărturarii înșiși au spus aceasta despre Dumnezeu (că numai El poate ierta păcatele - n.tr.). Ei înșiși au introdus acest atribut al Său. Ei au fost cei care au interpretat Legea. Iar Hristos doar i-a încurcat în propriile lor cuvinte și le-a spus:  Voi singuri ați spus că iertarea păcatelor este dată doar lui Dumnezeu.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Slăbănogul coborât prin acoperiș 6, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Mc. 2, 7)Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu?

Cum ar putea fi cu adevărat iertate păcatele dacă Cel împotriva Căruia s-a păcătuit nu le iartă? (1 Sam. 2, 25).

(Sfântul Irineu al Lyonului, Contra ereziilor 5.17, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Mc. 2, 7)Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu?

Dacă Hristos iartă păcatele, atunci El trebuie să fie cu adevărat Dumnezeu pentru că nimeni în afară Dumnezeu nu poate ierta păcatele (problema se punea: cine are puterea de a ierta păcatele - n.tr.).

 (Novațian, Sfânta Treime 13, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Mc. 2, 7)Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu?

În slujirea de a ierta păcatele, preoții nu-și exercită un drept ca unul oferit lor ca o putere independentă, căci nu în numele lor, ci în cel al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh ei iartă păcatele. Ei cer lui Dumnezeu să ierte. Actul prin care se iartă este desfășurat de către oameni, însă darurile vin din Puterea Celui de Sus.

(Sfântul Ambrozie al Milanului, Sfântul Duh 3.18.137, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip )

(Mc. 2, 8) Şi îndată cunoscând Iisus, cu duhul Lui, că aşa cugetau ei în sine, le-a zis lor: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre?

Cărturarii au spus că doar Dumnezeu poate ierta păcatele, însă Hristos nu a doar iertat păcate, ci a arătat că mai are o putere care aparține tot numai lui Dumnezeu: puterea de a vădi cele ascunse ale inimii.

 (Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 29.1, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Mc. 2, 9) Ce este mai uşor a zice slăbănogului: „Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă?”

Potrivit lui Democrit, doctorul vindecă prin măiestria sa bolile trupului, iar înțelepciunea eliberează sufletul de patimile sale. Însă Bunul Învățător, Înțelepciunea și Cuvântul Tatălui, Care s-a întrupat, se îngrijește de întreaga natură a creaturii Sale.  Atotputernicul Doctor al oamenilor, Mântuitorul, vindecă împreună și trupul și sufletul.

Scoală-te, îi spune slăbănogului, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta, și de-ndată slăbănogul și-a recăpătat puterea (Mc. 2, 11).

(Sfântul Clement Alexandrinul, Hristos Învățătorul 1.4, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Mc. 2, 10) Dar, ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului.

Oricând ar fi fost nevoia să pedepsească sau să laude, să ierte păcatele sau să dea legi, Hristos a avut pe deplin puterea să o facă (cf. Mt. 28, 18).

Pe Hristos, oricând ar fi avut de săvârșit astfel de lucruri mărețe, nu-L vezi rugându-se ca de obicei Tatălui că să-L ajute, ci toate aceste lucruri, așa cum vedeți în text, le-a făcut cu de la Sine putere. (Hristos a avut ca Dumnezeu putere deplină și pe pământ - n.tr.).

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre natura de neînțeles a lui Dumnezeu 10.19, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 (Mc. 2, 11) Zic ţie: „Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta”.

Ia-ți patul. Cară așternutul care te cărase pe tine. Faceți schimb de locuri, ca dovada bolii tale să aducă mărturie sănătății tale. Patul durerilor tale devine acum semnul vindecării, iar greutatea sa, măsura puterii care ți-a fost restituită.

(Petru Hrisologul, Despre vindecarea slăbănogului 14, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Mc. 2, 11) Zic ţie: „Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta”.

Hristos i-a spus slăbănogului să facă ceva pentru care avea nevoie să fie sănătos (să-și ia patul - n.tr.), chiar înainte ca el să-și ducă la bun sfârșit rugăciunile pentru vindecare sa...  Este obiceiul Domnului nostru să ceară un răspuns de la cei pe care i-a vindecat, ducând la îndeplinire un anumit lucru.

(Sfântul Ambrozie, Despre Credința Creștină 4.8.54-55, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Mc. 2, 11) Zic ţie: „Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta”.

Slăbănog erai în interiorul tău. Nu tu ai fost cel care a purtat pe pat, ci patul te-a purtat pe tine.

(Fericitul Augustin, La Psalmi 41.4, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)