Exemplu de autopedepsire și de luare aminte la sinele propriu

Arhimandritul Epifanie Teodoropulos

Eu sunt mult mai aspru cu mine însumi, decât cu oricine din voi. Cu voi sunt îngăduitor.

5 August 1988. Vecernia praznicului Schimbării la Față a Mântuitorului. Terminându-se slujba, Stareţul strigă din altar către cântăreţ:

- "Înainte de Cinstită Crucea Ta şi de Patimi..." (dându-i să înţeleagă că aşa trebuie să cânte).

Acela n-a înţeles şi a început să cânte: "Înainte de Crucea Ta, Doamne...

Stareţul n-a spus nimic.

A doua zi slujea. Şi iarăşi, după otpust, strigă din altar către cântăreţ:

- "Înainte de Cinstită Crucea Ta şi de Patimi...".

Acela însă iarăşi a început să cânte "Înainte de Crucea Ta, Doamne...

Atunci Stareţul deschide uşa de miazănoapte a altarului şi-i spune cu o voce răstită:

- Tot greşit o spui! Eu îţi spun "Înainte de Cinstită Crucea Ta şi de Patimi", şi tu începi de fiecare dată: "Înainte de Crucea Ta, Doamne...". Ia aminte, fiule, la ceea ce ţi se spune!

- Iartă-mă, Părinte, a spus acela şi a început să cânte corect.

După puţin s-au întâlnit la arhondaric. Stareţul a vorbit primul:

- Iartă-mă, fiule, dar m-ai enervat.

- Pe mine să mă iertaţi, Părinte, că v-am făcut să vă enervaţi!

- Nu, fiule. Când spun "m-am enervat", nu înseamnă că m-am mâniat. Mânia nu mi-a ajuns până la inimă, de aceea după puţin am fost ca şi mai înainte.

În clipa aceea un oarecare frate îi spuse:

- Părinte, tare mă tem ca nu cumva să fi simţit închinătorii.

- Oare?

Şi fața Stareţului s-a schimbat uşor. În ziua următoare, adică duminică dimineaţa a venit, a stat în obişnuitul său fotoliu, nepregătindu-se pentru a liturghisi. Deoarece în ziua precedentă a lăsat impresia că va sluji - spunea un oarecare cleric — m-am apropiat şi l-am întrebat:

- Nu veți sluji?

- Nu.

- Cred că n-aţi dormit bine.

- Nu, am dormit destul de bine.

- Vă doare stomacul?

- Nu. Şi el e destul de bine.

- Mă iertaţi că întreb, dar ieri ați lăsat impresia că vom sluji împreună astăzi.

- Ascultă, fiule. Eu sunt mult mai aspru cu mine însumi, decât cu oricine din voi. Cu voi sunt îngăduitor. Din pricina întâmplării de ieri cu cântăreţul m-am pedepsit pe mine să nu mă împărtăşesc şi, prin urmare, nu pot sluji.

(Părintele Epifanie I. Teodoropulos, Crâmpeie de viață, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 32-33)