Cădelnița sau cățuia, tămâierul sau tămâietoarea (gr.: Θυμιατο, thymiato; sl.: Кадилница, kadilnița) este un mic vas din metal sau piatră folosit pentru a arde în el tămâie. În tradiția ortodoxă, aceasta este cel mai frecvent făcută din metal, suspendată de niște lănțișoare, iar de acestea sunt atârnați mai mulți clopoței. În vas se pun cărbuni aprinși, iar tămâia se așază deasupra lor. Cădelnița este folosită la cădirile sau tămâierile prevăzute de tipic în rânduielile sfintelor slujbe.

Întrebuințarea cădelniței în serviciul liturgic este tot atât de veche ca și folosirea tămâiei și a cădirilor, pe care cultul creștin le-a moștenit din cultul Vechiului Testament.

Pentru creștinii ortodocși, arderea tămâiei simbolizează Harul sfințitor al Duhului Sfânt și rugăciunile credincioșilor ce se ridică spre Cer cu bună mireasmă duhovnicească. Un psalm care se cântă frecvent în timpul cădirii este „Să se ridice rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta, ridicarea mâinilor mele [precum] jertfa de seară”.

După Sfântul Gherman al Constantinopolului (secolul al VIII-lea), cădelnița simbolizează firea umană a Mântuitorului, focul simbolizează dumnezeirea, iar fumul de tămâie simbolizează mireasma Duhului Sfânt. După o altă interpretare din tâlcuirea liturgică atribuită Sfântului Gherman, căușul cădelniței reprezintă pântecele feciorelnic al Maicii Domnului, care a purtat Cărbunele cel dumnezeiesc, pe Hristos, precum și colimvitra Sfântului Botez, care cuprinde cărbunele focului dumnezeiesc al Sfântului Duh. Totodată, cădelnița amintește și de altarul tămâierii din Cortul Mărturiei și apoi din Templu, pe care se aducea lui Dumnezeu jertfa neîntreruptă de tămâie.

Cădelnița, care reprezintă subiectul articolului nostru, este alcătuită din piesele obișnuite: focar, suprastructură și capacul cu lanț.

Aceasta a fost realizată din argint (de „12”), prin turnare, înfiletare, tehnica au repousse, aplicații, ajurare, șlefuire și gravare, având următoarele dimensiuni: înălțime 26,5 cm, diametru gurei 8 cm, diametrul bazei 7 cm și greutatea de 123 g.

Focarul are forma unei pomiere cu picior, decorată pe corpul principal cu 9 nervuri ocupate de câte o floare ascendentă, alternând cu altele similare, netede.

Piciorul în întregime este neted, pornind dintr-o zonă cu diametrul redus, după o linie de contur formează un umăr, apoi se formează banda de așezare; pe umăr se observă gravat, în limba română, inscripția de proprietar: „†SFÂNTA MITROPOLIE - A MOLDOVEI și SUCEVEI ANUL 1886 MITROPOLIT IOSIF NANIESCU”.

În partea superioară cădelnița se continuă cu suprastructura dotată, ca și infrastructura cu trei orificii pe unde circulă lanțurile. Deține o ramă lisă redusă, care face legătura cu corpul ovoidal ascuțit, terminat după o mică zonă plată cu o cruce cu brațele formate din ducturi paralele, intersectate la extremități, amintind astfel de turla unei biserici.

Decorul superior se continuă cu 9 acolade din vrejuri și flori ajurate; acest decor scoate în evidență faptul că natura întreagă înalță lui Dumnezeu rugăciuni de laudă, împreună cu oamenii.

Cădelnița se manevrează prin trei lanțuri din verigi duble, completate median cu câte un clopoțel circular, care duc la capacul superior ce susține și lanțul similar, tot cu un clopoțel care manevrează capacul. Potrivit unora, cele trei lanțuri exterioare reprezintă Sfânta Treime, iar cel din mijloc, atașat de capac, simbolizează faptul că Dumnezeu Cel în Treime este în același timp Unul singur.

Vă invităm să vizitați Muzeul Mitropolitan pentru a vedea acest obiect deosebit, dar și pentru a descoperi multe alte odoare păstrate peste vremuri de Mitropolia Moldovei și Bucovinei.