Numit și „Cel dintâi chemat”, Sfântul Andrei a fost primul apostol care a răspuns chemării lui Iisus Hristos la propovăduirea Evangheliei. El s-a născut în Betsaida Galileia, pe ţărmul Lacului Ghenizaret, la nord de Israel. Conform Sfintei Scripturi, Andrei era fratele lui Simon Petru, ambii fiind pescari și lucrând cu tatăl lor.

Alături de ceilalți Apostoli, îl urmează și însoțește pe Mântuitorul pe drumurile Țării Sfinte. Asistă și la foarte multe minuni pe care Hristos le-a făcut atât timp cât El a fost pe Pământ. De asemenea, Andrei a văzut și Patimile Domnului, plângând nespus de mult la moartea Mântuitorului. Totuși, credința sa a rămas de neclintit, iar Domnul nostru i se arată atât lui, căt și celorlalți apostoli, în ziua Învierii. După Pogorârea Sfântului Duh, prin tragere la sorți, toți Apostolii au primit teritoriile în care urmau să predice. Astfel, Sfântul Apostol Andrei a mers să predice în Scytia și Asia Mică.

Sfantul Apostol Andrei a fost martirizat la Patras, în Grecia. Nu cunoaștem cu exactitate anul morții sale, însă se presupune că ar fi fost în timpul uneia dintre persecuțiile lui Nero (54-68) sau Dioclețian (81-96). A fost răstignit pe o cruce în formă de X, cunoscută astăzi drept „Crucea Sfântului Andrei”.

Conform Sinaxarului, în data de 3 martie 357, cinstitele moaște ale Sfântului Andrei au fost mutate de la Patras la Constantinopol, de către Sfântul Artemie, din porunca Împăratului Constantiu, fiul Sfântului Constantin cel Mare, fiind așezate alături de moaștele Sfântului Luca Evanghelistul şi cu ale Sfântului Timotei, în biserica Sfinţilor Apostoli.

„Apostolul lupilor”

Dacă documentele istorice sunt destul de sărace în privinţa trecerii sale pe meleagurile noastre, tradiția păstează vie amintirea prezenței Sfântului Apostol Andrei pe pământ românesc în mai multe forme, printre care se numără colindele, legendele şi alte obiceiuri populare. Spre exemplu, potrivit tradiției, Sfântul Andrei a fost numit și „Apostolul Lupilor”, deoarece le-a transmis cuvântul Evangheliei geto-dacilor, care aveau lupul ca simbol și steag de luptă. De altfel, ei înşişi îşi spuneau „lupi” (acesta e înţelesul etimologic al cuvântului „daci”). Tot tradiţia mai spune că un lup care a stat alături de daci la căderea cetăţii Sarmizegetusa, în timpul asediului romanilor, l-ar fi ajutat pe Sfântul Andrei să-și găsească adăpost și l-ar fi condus către o peşteră din Dobrogea.

Această peșteră, în care se spune că a vieţuit Sfântul Apostol Andrei în timpul în care a propovăduit Evanghelia pe teritoriul țării noastre, se află la 4 kilometri distanță de localitatea Ion Corvin, în judeţul Constanţa. În anul 1944, peştera a fost transformată în biserică, prin purtarea de grijă a Episcopului Tomisului de atunci, Chesarie Păunescu.

Părintele spiritual al românilor

Cinstitul Cap al Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, a fost adus pentru prima dată în țara noastră la Iași, în 1996, de hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, şi în anul 2011, pe 24 octombrie, de hramul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor. De aici a fost dus și la Sibiu, apoi la Alba Iulia.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a decis, în anul 1995, ca ziua de 30 noiembrie să fie trecută în calendarul bisericesc cu cruce roșie – iar în anul 1997, Sfântul Andrei a fost proclamat Ocrotitorul României. Patru ani mai târziu, ziua prăznuirii Sfântului Apostol Andrei a devenit sărbătoare bisericească națională, ca urmare a Hotărârii Sfântului Sinod din data de 14 noiembrie 2001.

În anul centenar 2018 a fost sărbătorit pentru prima dată hramul Catedralei Naționale, închinat Sfântului Apostol Andrei. Acesta este, însă, hramul secundar al lăcaşului de cult, hramul principal fiind Înălţarea Domnului.

Vă recomandăm să mai citiți și:

• Acatistul Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi Chemat
• Peştera Sfântului Andrei
• Crucea Sfântului Apostol Andrei
• Sfântul Apostol Andrei în iconografie
• Cinstitul Cap al Sfântului Apostol Andrei