Engolpionul este compus dintr-o icoană-medalion a Învierii Domnului realizată în email (5 x 3,7 cm), este înconjurată de o friză, formată din 42 de diamante identice, mai mari decât cele dispuse pe raze. De asemenea pe icoană se observă mici zgârieturi datorate utilizării îndelungate a engolpionului.

Din icoană pleacă radiar ornamentația sub formă de raze, realizate dintr-un aliaj aur-argint, având aplicate diamante de diferite mărimi. Razele sunt grupate câte șapte sub forma unei cruci (stânga-dreapta-sus-jos), iar câte cinci sunt situate între brațele crucii. În partea inferioară lipsește una dintre raze și pandantivul prins de ea.

În icoană, Iisus Hristos este reprezentat într-o mandrolă de nori, cu trupul parțial acoperit (în jurul taliei și peste umărul stâng) cu un veșmânt roșu, biruitor deasupra mormântului deschis, binecuvântând cu mâna dreaptă ridicată, iar în mâna stângă ținând un steag alb, ce are pe el o cruce roșie. În fața mormântului sunt reprezentați doi străjeri culcați la pământ, iar lângă Hristos, de o parte și cealaltă, sunt reprezentați alți doi străjeri care-și acoperă fața de strălucirea lui Hristos.

În partea superioară a engolpionului se poate observa montată o mitră ornamentată cu două flori, împodobite cu diamante, realizate în același stil cu celelalte de pe razele engolpionului, iar în partea din spate este prinsă cheița pentru lanțul de susținere, realizat din argint aurit. În partea superioară a mitrei se poate vedea o cruce cu brațele egale ce are la bază un alt diamant mai mare.

Lanțul este format din câte patru zale prinse în paralel. Pe versoul engolpionului se observă un locaș care se închide perfect cu o ușiță, unde se pot păstra sfinte moaște.

Engolpionul are numărul de inventar 27/48, dar la o inventariere mai veche are numărul 41. Din registrul de inventar din 1948 aflăm că se păstra într-o „cutie gri plușată”, iar din inventarul realizat în perioada 1909-1910, aflăm că „la capătul de jos al engolpionului atârnă o piatră mare ovală de diamant, înconjurată de alte treisprezece mai mici și alte multe mărunțele”. Registrul de inventar din 1948 nu menționează această piatră, dar nici faptul că lipsește (ca în alte situații), însă ea nu mai există în prezent ‒ deci nu putem aproxima momentul în care piatra a fost desprinsă împreună cu raza de pe engolpion și din păcate nu se știe nici unde se află în prezent.

Făcând o cercetare mai amănunțită a crucilor pectorale și engolpioanelor, am publicat rezultatele în articolul „Însemne arhierești – corespondență între reprezentări în tablouri ori fotografii și bunurile din patrimoniul Muzeului Mitropolitan Iași”, ce a fost cuprins în volumul „Mărturii de istorie și cultură Românească”, editat de Muzeul Național Cotroceni, în 2022. Studiind tablourile și fotografiile ierarhilor Moldovei pe care le deținem în depozitul Muzeului Mitropolitan Iași, am constatat atunci, că acest engolpion a fost reprezentat prima dată într-un tablou din tinerețe al Mitropolitului Veniamin Costachi (având nr. inv. 3522). Un alt lucru interesant este faptul că este reprezentat de patru ori, fiind purtat de trei mitropoliți. Pe lângă tabloul deja menționat, acest engolpion a fost identificat într-un tablou și într-o fotografie datată la 1900 a Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv (expusă împreună cu engolpionul în prezent), dar apare și într-o fotografie a mitropolitului Pimen Georgescu. De fiecare dată, engolpionul a fost purtat/reprezentat împreună cu o cruce pectorală (inv. 18/48), cu care se și aseamănă la ornamentație (mitre, raze și medalionul cu diamant situat în partea inferioară).

Așadar, vă invităm să vizitați Muzeul Mitropolitan pentru a vedea acest obiect de mare valoare, dar și pentru a descoperi multe informații și alte odoare păstrate peste vremuri de Mitropolia Moldovei și Bucovinei.