Mitropolitul Veniamin s-a născut în anul 1768, în satul Roşieşti, ţinutul Fălciului, într-o familie de boieri moldoveni, mama provenind din familia Cantacuzino. A studiat la Școala grecească de la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi. A intrat în monahism la Mănăstirea Neamţ, la vârsta de 15 ani. A fost egumen la Mănăstirea „Sfântul Spiridon” din Iași. În 1792 a fost ales episcop la Huşi, iar în 1796 este mutat în scaunul de la Roman, unde a transformat bolniţa făcută de Gherasim Putneanul într-un adevărat spital (prima instituţie de acest fel din România), cu clădire proprie şi farmacie, cu personal medical, urmând să deservească pe locuitorii oraşului. Pentru funcționarea acestui spital, episcopul Veniamin a donat 80 de pungi de bani.

În 1803, episcopul Veniamin de la Roman a fost ales Mitropolit al Moldovei păstorind, cu două întreruperi (1808-1812 şi 1821-1823), aproape patru decenii. Mitropolitul Veniamin a fost supranumit luminătorul Moldovei datorită susținerii pe care a acordat-o învățământului și culturii din Moldova.

Este primul ctitor al Catedralei „Întâmpinarea Domnului” din Iași (1833-1842). A fost locţiitor de domn (caimacam) în două rânduri.

A trecut la cele veşnice la 18 decembrie 1846, fiind înmormântat lângă biserica Mănăstirii Slatina. La 30 decembrie 1886, rămăşiţele sale pământeşti au fost aduse de către Mitropolitul Iosif Naniescu şi aşezate în Catedrala Mitropolitană din Iaşi, ctitoria sa.