Bedernița (набедренникъ – lit. „deasupra coapselor”, scut pentru coapse) sau epigonatul (gr. επιγονάτιο, lit. „peste genunchi”; ru. Палица, palița) este un veșmânt liturgic de formă pătrată sau romboidală care se poartă pe partea dreaptă a corpului, legată cu un cordon petrecut peste umărul stâng. Este purtat în tradiția Bisericii Ortodoxe de episcopi, precum și de preoții care au primit binecuvântarea de a o purta.

Epigonatul se pune numai la slujirea Sfintei Liturghii. La origine, acest ornat a fost un fel de şervet, pe care arhiereii îl purtau la brâu şi-l foloseau spre a-şi şterge mâinile la diferite spălări rituale (ex. înainte de sfinţirea Darurilor ş.a.) sau la spălarea picioarelor în Joia Mare.

Prin modul în care este purtată, bedernița amintește de o sabie. Împărații bizantini le acordau comandanților de oști și nobililor săbii în semn de cinstire, ca unora care apărau frontierele imperiului; tot astfel, Biserica le acordă slujitorilor săi acest însemn, ca o recunoaștere a strădaniilor lor de apărare a credinței. Astfel, bedernița îl arată pe purtătorul ei drept apărător al credinței, ostaș al lui Hristos. Ea însăși simbolizează Cuvântul lui Dumnezeu ca scut și apărare a purtătorului său.

Exponatul nostru este reprezentat de o bederniță realizată dintr-o broderie cu fir de aur, argint, mătase colorată și perle, pe un fond brodat în fir de aur, având ca suport mătasea roșie. Trei ciucuri de mătase cu pasmanterii aurii ornează colțul de jos și cele două laterale ale piesei. Căptușeala este din pânză, de culoare maro cu dungi albe. Dimensiuni: 28 X 28 cm. Tema iconografică o reprezintă Cina cea de Taină, care este una dintre scenele care prezintă momente din viața lui Hristos.

Reprezentarea iconografică a Cinei celei de Taină s-a realizat încă de timpuriu, păstrându-se și astăzi câteva reprezentări în catacombele romane. Primele reprezentări conțineau numeroase simboluri ce au caracter euharistic, precum pâinea, vița de vie și peștele. După sec. al-IV-lea, scena a căpătat valențe duhovnicești și artistice din ce în ce mai profunde.

Astfel, în exponatul nostru, Iisus este reprezentat șezând împreună cu Apostolii la masă, în mâna stângă ținând un filacteriu, iar cu mâna dreaptă binecuvântând. Ucenicul Ioan este înfățișat în partea stângă a Mântuitorului, culcat la pieptul Lui. În partea dreaptă a lui Hristos este brodat Iuda, întinzându-și mâna spre blid. Întreaga reprezentare iconografică este încadrată central într-un chenar pătrat, decorat cu motive florale și vegetale, câmpul fiind acoperit cu broderie din fir de aur. Figurile personajelor sunt realizate realist (păr și bărbi, negre și blonde), din mătase colorată. La cele patru colțuri, în medalioane ovale, se observă o broderie în relief, cu simbolurile sfinților evangheliști: Matei, Marcu, Luca și Ioan. Șiraguri de perle mici decorează nimbul lui Hristos și nimburile la simbolurile (vițelul și vulturul) sfinților evangheliști Luca și Ioan.

Decorația acestei bedernițe se remarcă prin minuțiozitatea execuției, prin simetria și echilibrul clasic al compoziției, prin tipologia diferențiată a personajelor, prin amplasarea acestora într-un cadru arhitectonic logic structurat și organic integrat ansamblului compozițional. (Vasilica Necula)