Pafta este denumirea de origine turcească pentru accesoriul vestimentar care, pe lângă rolul de podoabă, are şi un rol practic, acela de a încheia o haină sau o curea. Paftalele au devenit un accesoriu vestimentar obişnuit în Țările Române în perioada domniilor fanariote, caracterizată prin influenţa sporită a culturii greceşti.

Odată cu epoca de tranziţie a societăţii româneşti de la modelul greco-oriental către modernitatea occidentală, formele şi motivele decorative de tradiţie post-bizantină şi orientală au fost abandonate în favoarea repertoriului baroc sau Biedermeier, iar schimbarea a fost asumată în special de elita intelectuală.

Între anii 1840 şi 1870, purtarea paftalelor a devenit desuetă, moda feminină adoptând în totalitate croiurile şi cromatica occidentală. Ele au revenit la modă în jurul anului 1870 datorită principesei Elisabeta, viitoarea regină a României, care a introdus la Curte portul naţional românesc accesorizat cu paftale. De asemenea, exemplul ei a fost urmat de elita feminină a vremii până în pragul Primului Război Mondial. Regina Maria a purtat paftalele cu eleganţă şi rafinament şi în perioada interbelică.

Paftalele se compun din placa de bază pe care sunt montate aplicele ornamentate, sistemul de prindere și elementele decorative. În cazul de față, plăcile de bază și sistemul de prindere au fost confecționate dintr un aliaj de cupru și argint, iar ornamentul paftalelor au în constituție aur, argint și cupru.

Pentru a oferi ritmicitate motivelor decorative, la realizarea paftalelor au fost folosite simultan tehnicile specifice de execuţie şi ornamentare: turnare, ștanțare, ajurare, filigran, decupare, gravarea sidefului și prinderea cu agrafe.

Plăcile de bază ale paftalei au fost decupate pe profil oval, în forma de lacrimă, definindu-se marginile prin trasarea pe contururile exterioare a șase șiruri paralele de zimți fini. Central, într un perimetru conturat cu un fir ondulat, au fost montate aplicele din sidef, pe care sunt reprezentați prin gravare 1+1 păuni cu aripile deschise, de una ținând cu ciocul.

Dimensiunile unei valve sunt de 8,5 x 11 cm, aplica de sidef are dimensiuni de 5 x7 cm, blazonul cu dimensiuni de 4,2 x 3,3 cm, greutatea totală fiind de 274 g (include și componentele din sidef).

Sistemul de închidere al paftalelor este de tip balama (cu un cîrlig), mascat de blazon care oferă cheia de înțelegere, punctul de plecare pentru date tehnice și istorice importante. Astfel, aceste paftale sunt de origine moldavă.

Marginal, în șanțul perimetral, a fost amplasat o friză vegetală în aur cu mici floricele. Aplicele aveau o prindere suplimentară central, o formațiune piramidală centrală conturată de altele 9 mai mici de aceeași manieră. Pe verso ambele componente sunt prevăzute cu câte 2+2 bare verticale cu care se prindea centura.

La examinarea inițială a acestor paftale s-a constatat că prezentau depozite de praf, ceară, murdărie ancrasată, zone metalice oxidate (deteriorări chimice), sub ornamentul floral și pe partea posterioară. Firul lamelar ondulat, cu rol de prindere a medalionului din sidef, în unele zone lipsește iar în alte zone este rupt. Medalionul din pieptul acvilei de pe paftaua stangă prezintă depozite de praf și murdărie ancrasată. Ornamentul de la sistemul de prindere al paftalei dreapta este lipsă.

Astfel paftalele au fost supuse unui proces de restaurare iar etapele și rezultatele obtinute au constituit prelegerea prezentată în cadrul Conferinței Naționale de Conservare și Restaurare Doina Darvaș de la Muzeul Satului din București în anul 2016, de subsemnata în colaborare cu d-l. restaurator Victor Grecu de la Laboratorul de Restaurare metale din cadrul Complexului Muzeal Moldova din Iași.

Tezaurizate şi transmise de la o generaţie la alta, paftalele prezintă un interes deosebit şi pentru simbolistica repertoriului decorativ.