Din punctul de vedere al credinţei creştine, familia reprezintă o şcoală a virtuţilor, un altar de jertfă a sinelui, spre înălţarea unui mod comunitar de viaţă, bazat pe dragostea şi dăruirea reciprocă a soţilor unul faţă de altul şi al amândurora faţă de copiii cu care Dumnezeu le binecuvintează şi le împodobeşte existenţa.

Într-o familie creştină, soţul şi soţia sunt împreună sfătuitori şi lucrători în lucrarea dobândiri mântuirii personale, a mântuirii sufletului pereche, a casei sau căminului cu care Dumnezeu le-a bine­cuvântat viaţa şi, în măsura în care este posibil, a celor apropiaţi, prin tot exemplul şi îndemnul către fapta cea bună.

(Pr. prof. dr. Ioan C. Teşu, Familia contemporană, între ideal şi criză, Editura Doxologia, Iaşi, 2011, pp. 159-160)