Cum să înțelegem cele două moduri de a iubi – eros și agape – pentru a ajunge la Dumnezeu?
Cu erosul îți iubești mirele, dar pe soacră nu merge cu erosul, pentru că n-o cucerești. Și apelezi la Dumnezeu și trimite iubirea aceasta care îți dă puterea s-o iubești, s-o accepți așa cum este. Sigur că n-ai s-o iubești așa cum îl iubești pe fiul ei, dar ai să te gândești: „Doamne, dacă nu ar fi doamna asta, nici iubitul meu nu ar exista”. Acolo ne e de folos agape.
Eu aș începe cu Dumnezeu. Adică, m-aș lipi de Dumnezeu și aș zice: „Doamne, asta e eros sau e agape? Că mi-e drag de nu mai pot”. Deci, mi-e drag să vin la Tine, mi-e drag să mă-mpărtășesc, mi-e drag să mă țină un băiat de mână, mi-e drag să țin o fată de mână. Și încet, încet, Dumnezeu îmi explică, pentru că ele nu se mai despart. Amândouă sunt căi de a ajunge la Dumnezeu, dar mai degrabă cred că ar trebui să descoperim cum s-ajungem la noi.
Dacă ajungem la noi și intrăm în posesia puterilor noastre, atunci când Îl strigăm pe Dumnezeu, când Îl chemăm pe Dumnezeu, când intrăm în relație cu El, se altoiește – dacă vreți – în Dumnezeu, energia care este acolo. Dar dacă eu pornesc pe calea erosului ca s-ajung la Dumnezeu, ce-nseamnă? Înseamnă că simt acum o iubire, o nevoie puternică de-a ieși din mine. Acesta este erosul: o nevoie de-a ieși din mine pentru a mă dărui, o ieșire din sine – să ies din mine către altcineva. Este conștientizarea unei lipse, trăirea unei lipse și bucuria, toată sărbătoarea afectivă pe care ne-o aduce întâlnirea cu celălalt. Dacă în timpul ăsta mă gândesc la Dumnezeu și El este acolo, va fi ca la nunta din Cana Galileii, o nuntă la care este invitat Hristos, cu Mama Lui și cu ucenicii Lui. Dacă nu, poate fi o biată „nuntă”, cum am văzut eu ieri una într-o stație de autobuz! O pereche de iubiți! El stătea cu mâinile în buzunar și ea îl ținea în brațe pe la talie, așa, și îl strângea... Și m-am dus și eu și i-am zis ei: „Măi, copile, n-aș crede că mă iubește dac-ar sta cu mâinile în buzunare în timp ce eu îl mângâi...”. El zice: „Dar mie mi-e frig. Îmi îngheață mâinile”. No! Înghețase de atâta iubire! Dar ea, nu și nu: „Ba mă iubește, ba mă iubește, ba mă iubește!”. Mie îmi spunea că o iubește și mi-arăta și un ineluș… Ei, la această nuntă se va termina repede vinul! La nunta din imboldul erosului privit ca impuls erotic, care e firesc, dar firea mea e bolnavă, e căzută, se va termina repede vinul și nunta se va sfârși înainte chiar de a începe. Nu e nimeni aici care a pățit deja una ca asta?
Dar când Îl invităm pe Hristos la nunta noastră, El vine și în stația de autobuz, unde poate să înceapă logodna, nu nunta, și atunci vom simți prezența iubitoare a Lui Hristos. Când nunta merge bine și erosul se împlinește într-o nuntă; agape intervine atunci când trebuie să-ți iubești soacra, de exemplu! Cu erosul îți iubești mirele, dar pe soacră nu merge cu erosul, pentru că n-o cucerești. Și apelezi la Dumnezeu și trimite iubirea aceasta care îți dă puterea s-o iubești, s-o accepți așa cum este. Sigur că n-ai s-o iubești așa cum îl iubești pe fiul ei, dar ai să te gândești: „Doamne, dacă nu ar fi doamna asta, nici iubitul meu nu ar exista”. Acolo ne e de folos agape.
Căsnicia este arta prin care două persoane învață să danseze grațios prin viață, în același ritm
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro