Așteptări contradictorii și jocuri de rol în căsnicie

În multe perechi, rolul părintelui se joacă în mod alternativ de către cei doi soţi. Pentru o anume perioadă de timp unul este cel capabil, puternic, iar celălalt este copilul cel neputincios. După aceea, jocul se schimbă. În alte perechi, un soţ joacă întotdeauna rolul părintelui, iar celălalt al copilului.

Cei mai mulţi oameni, caută în persoana soţului sau a soţiei un „părinte”. În multe perechi, rolul părintelui se joacă în mod alternativ de către cei doi soţi. Pentru o anume perioadă de timp unul este cel capabil, puternic, iar celălalt este copilul cel neputincios. După aceea, jocul se schimbă*.

În alte perechi, un soţ joacă întotdeauna rolul părintelui, iar celălalt al copilului. Cel care joacă rolul copilului controlează relaţia folosindu-şi neputinţa, boala, comportamentul de copil răsfaţat şi alte moduri de rezistenţă pasivă: dezordinea, inconsecvenţa şi aşa mai departe. Soţul care joacă rolul părintelui controlează într-un mod mult mai limpede relaţia, căci el este cel care direcţionează sau hotărăşte. Este însă o mare greşeală ca cineva să creadă că primul, şi nu al doilea este cu adevărat dominantul legăturii conjugale.

Contradicție creează în căsnicie și așteptările diferite pe care le au soții cu privire la rolul fiecăruia în aceasta. Este vorba de contradicția dintre imaginea interioară pe care fiecare soț o aduce în căsnicie despre rolul corect al bărbatului, respectiv femeii, în relația mamă-fiu, mamă-fiică, tată-mamă, părinte-copil etc. Fiecare om aduce cu sine nenumărate imagini determinate inconștient de familia din care provine. Fără să știe, soții așteaptă de la soțiile lor să reacționeze precum mama lor, și, în mod analog, soțiile așteaptă de la soții lor să reacționeze ca tații lor, și astfel ele se comportă în mod similar față de aceștia. 

O mare greutate în comunicarea multor perechi se datorează încercării soților de a face din soțiile lor bune gospodine, precum erau mamele lor, sau interpretării neputinței lor de a fi bune gospodine ca pe un argument împotriva lor. Transferul uni om din familia părintească în cea pe care și-a creat-o singur are drept consecință formarea contradicțiilor. Părinții noștri sunt primii noștri învățători. Primim idei despre cum trebuie să ne comportăm, despre ceea ce credem, despre ceea ce primim. 

Imaginile interioare pe care soții le aduc în căsnicie, legate de rolul soțului și al soției, tind să dirijeze cum simte și cum se comportă un soț, și cum așteaptă să se simtă și să se comporte partenera sa, în legătură cu rolurile pe care fiecare și le asumă în căsnicie. Într-un anume grad, aceste așteptări definesc ceea ce simte individul că are nevoie în căsnicie. Cu cât mai mare ar fi diferența între aceste imagini interioare pe care doi oameni le aduc într-o căsătorie, cu atât mai probabil este că vor avea contradicții majore. (...)

Mulți soți își închipuie că este ușor să satisfacă nevoile unui om în construirea unei relații cu ceilalți. Poate de aceea multe perechi consideră că legătura lor este ceva dat și nu au nici o dispoziție să lupte pentru dragostea lor și să își repare căsătoria. Cei mai mulți tineri intră în căsătorie cu siguranța că o căsătorie potrivită le oferă imediat legătura pe deplin satisfăcătoare cu celălalt. De aceea, când întâmpină greutăți, consideră că au făcut o greșeală în alegerea lor și că trebuie să renunțe la căsătorie și să caute din nou persoana cu care să aibă o relație de la început și permanent satisfăcătoare.

Nenumărate perechi tinere se căsătoresc având multe așteptări nerealiste. Ele cred că legătura conjugală va presupune un romantism nesfârșit, plin de pasiune. Mulți soți se așteaptă ca legătura lor să le satisfacă toate dorințele. Au nevoie de un sentiment de siguranță și caută pe cineva care să îi îngrijească și să le ofere fără întârziere siguranță financiară, cultivare intelectuală, extaz erotic. caută relația desîvârșită într-un mod magic.

Deseori, când un om hotărăște să se căsătorească, nu are conștientizat faptul că în căsătorie nu numai primești, ci și dai. (...) O legătură conjugală bună nu se construiește prin apăsarea vreunui buton minune și nici într-o singură zi. Dezvoltarea unei bune legături conjugale solicită multă muncă din partea celor care fac parte din ea. Multă și continuă, fără încetare.

(*Aceste caracteristici nu sunt general valabile, autorul nu are pretenția de a include în aceste categorii toate tipurile de relație dintr-o căsnicie – n. r. )

(Pr. Filoteu Faros, Pr. Stavros Kofinas, Căsnicia: dificultăţi şi soluţii, traducere din limba greacă de pr. Şerban Tica, Editura Sophia, Bucureşti, 2012, p. 98)

Îți mai recomandăm și: Fiecare este proiecţia sau prelungirea celuilalt

De la același autor

Ultimele din categorie