Cum dezvoltăm în mod corect independența copilului

Separarea normală a preşcolarului mare şi a şcolarului mic constă în aceea că el trebuie să înveţe să se simtă confortabil fără mama în colectivul de copii, să comunice cu prietenii familiei şi cu rudele care trăiesc separat şi să rămână peste noapte la acestea fără să simtă vreo nelinişte, să nu îi fie jenă să se adreseze cu întrebări sau rugăminţi educatoarei/ învăţătoarei, vânzătorului de la magazin, portăresei.

Adeseori, părinţii dezvoltă independenţa copilului aproape silindu-l să adoarmă singur, dar totodată se tem să-l trimită chiar şi până alături după pâine.

Or, separarea normală a preşcolarului mare şi a şcolarului mic constă în aceea că el trebuie să înveţe să se simtă confortabil fără mama în colectivul de copii, să comunice cu prietenii familiei şi cu rudele care trăiesc separat şi să rămână peste noapte la acestea fără să simtă vreo nelinişte, să nu îi fie jenă să se adreseze cu întrebări sau rugăminţi educatoarei/ învăţătoarei, vânzătorului de la magazin, portăresei.

La vârsta de şapte-opt ani este absolut apt să meargă singur la magazin după mici cumpărături, să îndeplinească de sine stătător diferite munci casnice. Pe scurt, există multe mijloace de a dezvolta autonomia copilului fără a-l chinui cu pretenţii mai presus de puterile lui. Iar atunci când se va consolida din punct de vedere psihic îşi va manifesta singur acordul de a dormi separat. Din păcate, mulţi părinţi contemporani nu au suficientă răbdare pentru a aştepta acest moment. (Psiholog Irina Karpenko)

(Educarea copilului: sfaturi ale duhovnicilor și psihologilor ortodocși, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, București, Editura Sophia, 2013, p. 120)

De la același autor

Ultimele din categorie