Dezvoltare timpurie sau învățare timpurie?

Creşterea copiilor

Dezvoltare timpurie sau învățare timpurie?

    • copil scriind
      Dezvoltare timpurie sau învățare timpurie? / Foto: Oana Nechifor

      Dezvoltare timpurie sau învățare timpurie? / Foto: Oana Nechifor

Învăţarea timpurie nu numai că nu face copilul să se dezvolte, ci chiar îi frânează dezvoltarea normală. Aceasta, pentru că dezvoltarea este, în primul rând, formarea la copil a iniţiativelor, independenţei, interesului pentru mediul înconjurător. Acestea sunt posibile doar în cadrul acţiunilor copilului. El se dezvoltă atunci când adună cuburi şi face piramide, când leagă ceva sau încheagă un puzzle.

Câteodată, părinţii confundă două noţiuni: dezvoltarea timpurie şi învăţarea timpurie. Iar acestea sunt două lucruri principial diferite. Dezvoltarea copilului are loc din primele zile ale vieţii. Acesta se dezvoltă cel mai intens în primele luni. Dezvoltarea psihică a copilului începe, de asemenea, la o vârstă fragedă. În primii trei ani de viaţă, copilului îi apar capacităţile fundamentale: curiozitatea, încrederea în sine şi în ceilalţi, insistenţa, imaginaţia, creativitatea.

De curând, însă, sub acest nume de dezvoltare se înţelege acumularea cunoştinţelor şi a deprinderilor. Copilul este, astfel, îndopat cu cifre şi litere, deşi aceasta nu are nici o legătură cu dezvoltarea. Mai mult, învăţarea timpurie nu numai că nu face copilul să se dezvolte, ci chiar îi frânează dezvoltarea normală. Aceasta, pentru că dezvoltarea este, în primul rând, formarea la copil a iniţiativelor, independenţei, interesului pentru mediul înconjurător. Acestea sunt posibile doar în cadrul acţiunilor copilului. El se dezvoltă atunci când adună cuburi şi face piramide, când leagă ceva sau încheagă un puzzle.

Importante în dezvoltare sunt doar experienţa personală, emoţiile şi conştiinţa. În perioada de la unu la trei ani experienţa senzorială este cel mai important lucru pentru copil. Acesta trebuie să alerge, să atingă totul, să demonteze şi să vadă părţile componente, iar toate acestea îi plac foarte mult. Bucuria copilului constă în faptul că el face singur ceva şi vede ce iese din aceasta. El se miră şi se bucură pentru că transformă lumea înconjurătoare.

(Dr. Dimitri Avdeev, Ioana Besedina, Femeia și problemele ei: perspectiva psihiatrului ortodox, traducere din limba rusă de Eugeniu Rigoti și Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2011, pp. 114-116)