Naşul, tatăl nostru duhovnicesc

Naşul se leagă cu finul şi cu părinţii lui „printr-o rudenie spirituală, care este mai mare decât cea după trup, deoarece el se numeşte părinte duhovnicesc.”

Naşul se leagă cu finul şi cu părinţii lui „printr-o rudenie spirituală, care este mai mare decât cea după trup, deoarece el se numeşte părinte duhovnicesc” după Canonul 53 al Sinodului VI Ecumenic.

Părinţii trupeşti, spune Dionisie Areopagitul, încredinţează copilul unui creştin botezat care este un bun educator în cele dumnezeieşti, încât copilul va rămâne pentru toată viaţa sub povăţuirea lui, ca la un tată duhovnicesc şi garant al vieţii lui după Dumnezeu.”

Naşul trebuie să locuiască cât mai aproape de finul său pentru a-l supraveghea şi ajuta la învăţătura poruncilor lui Dumnezeu.

(Arhimandrit Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 165)

De la același autor

Ultimele din categorie