Părinte, Sfântul Nectarie, într-o epistolă către monahii, le scrie să nu uite că sunt femei şi de aceea să încerce să le imite pe Cuvioase, iar nu pe Cuvioşi. De ce spune aceasta? Oare pentru că femeile nu au rezistență?

Cine? Femeile să nu aibă rezistență? Eu m-am minunat de multa lor rezistență! Femeia poate fi mai slabă cu trupul, poate avea mai puţine puteri trupeşti decât bărbatul, dar cu inima pe care o are, dacă o pune în lucrare, are o astfel de rezistență, încât întrece şi puterea bărbătească.

Bărbatul are putere trupească, dar nu are inima pe care o are femeia. Iată, odată a venit la colibă o pisică cu pisoii ei. Era atât de slabă, încât pântecele i se lipise de spate. Într-o zi a trecut pe acolo un câine mare de vânătoare. Motanul pe care îl aveam la colibă a luat-o la fugă. Însă pisica s-a ridicat în picioare, s-a încordat, s-a înfuriat, fiind gata să se repeadă asupra câinelui. M-am mirat, cum de avea atâta curaj. Vezi, trebuia să-şi apere puii ei. (...)

Părinte, dar şi în boli femeia are mai multă tărie sufletească decât bărbatul.

Ştii ce se întâmplă? Mama înfruntă de multe ori boala prin bolile copilului ei, dobândind astfel multă experienţă. Îşi aduce aminte de câte ori a crescut sau a scăzut temperatura. A văzut pe copil cum se îneacă sau leşină, dar care îşi revine cu una-două lovituri etc. Bărbatul nu le vede pe acestea şi nu are astfel de experienţe. De aceea dacă el l-ar vedea vreodată pe copil că are temperatură, sau cel puţin palid la faţă, intră în panică şi strigă: „Moare copilul! Ce să facem acum? Alergaţi şi chemaţi medicul!”

(Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, Viața de familie, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 87-88)