Păcătoşii nu renunţă la fărădelegile lor şi nu vor să dobândească virtuţi pentru că nu se tem de Dumnezeu. Cine nu se teme de Dumnezeu, acela este gata să facă orice rău: lui nu îi este teamă să omoare un om, socoteşte chiar că aceasta este o faptă de vitejie; a fura, a jefui pe cineva, pentru el este o faptă profitabilă. Ticăloasele păcate trupeşti, el nu le recunoaşte ca fiind păcate, socotindu-le necesităţi ale firii. Viclenia el o consideră înţelepciune; fiecare păcat este gata să îl socotească virtute, faptă firească, şi se laudă chiar cu necuviinţa: Că se laudă păcătosul cu poftele sufletului lui (Ps. 9, 23); lucrul de care ar trebui să se ruşineze, cu acela se mângâie; fapta pentru care ar trebui să plângă, de aceea se bucură; cele de la care ar trebui să dea înapoi şi să fugă cât îl ţin puterile, pe acelea le doreşte şi le caută cu sârguinţă.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne învaţă: Dacă ne gândim că Dumnezeu este pretutindeni, aude totul şi vede totul, nu numai ce facem noi, ci şi ceea ce se ascunde în adâncul inimilor noastre, atunci ne vom teme de Dumnezeu şi nu vom îndrăzni să facem nici o faptă păcătoasă, nici să spunem vreun cuvânt păcătos şi nici măcar un gând păcătos să avem. Căci spune-mi, dacă tu ai sta întotdeauna în apropierea împăratului, nu ai sta, oare, cu frică? Dar atunci cum, stând înaintea lui Dumnezeu, îndrăzneşti şi nu te temi şi nu tremuri înaintea Lui? Nu întrebuinţa rău îndelunga Lui răbdare. El rabdă îndelung ca să te aducă la mântuire. Înainte de a începe vreun lucru sau vreun cuvânt, gândeşte-te că Dumnezeu te vede şi că El este lângă tine. El este aici, fie că mănânci, sau bei, sau dormi, sau te mânii pe cineva, sau furi... Orice ai face, ţine minte că Dumnezeu este cu tine şi nu vei păcătui niciodată: vei simţi că stai înaintea Împăratului Ceresc. Aşa ne învaţă Sfântul Ioan Gură de Aur. Să ţinem minte că frica de Dumnezeu este începutul şi temelia vieţii plăcute lui Dumnezeu.

(Sfântul Dimitrie al Rostovului. Viaţa şi Omiliile, Editura Bunavestire, Galaţi, 2003)