Cine, desigur, se va întoarce cu toată inima la Dumnezeu și se va ruga Lui, acela va scăpa de multe necazuri; dacă noi nu ne dorim osteneli voite, atunci trebuie să răbdăm osteneli ne-voite, pentru a nu ne îndepărta de sfinți. S-a spus: „Și în cetate nu va intra nimic pângărit” (Apocalipsa 21, 27).

Cine vrea să-și poarte necazurile cu folos, pe acesta nu-l va ajuta toată înțelepciunea lui Solomon. Pentru că înțelepciunea și sfatul învață, iar necazul dezvăluie patima sau păcatul. Și îl învață pe om nu prin cuvânt, ci prin faptă. De aceea și marii sfinți au învățat înțelepciunea duhovnicească din experiență și din durerea inimii. Dă, se spune, sânge și vei primi Duhul.

Dumnezeu, Care ne mântuiește, a rânduit ca nimeni să nu fie lipsit de necazuri, pentru că Domnul vrea ca toți să se mântuiască, dar fără necazuri este imposibil să te mântuiești.

(Starețul Anatolie de la Optina, traducere de Pr. Teoctist Caia, Editura Doxologia, Iași, 2012, p. 109)