„Câte feluri de iubiri sunt, după Sfinții Părinți?

Sfântul Nicodim Aghioritul și alți părinți împart iubirea în cinci feluri: iubire duhovnicească, adică iubirea de Dumnezeu și de aproapele, care este cea mai înaltă și singura mântuitoare de suflet; iubirea firească, adică iubirea tinerilor, a soților, a părinților față de fii și a copiilor față de părinți, care nu este nici mântuitoare, nici spre osândă, pentru că este din fire; iubire din mândrie și slavă deșartă, când cineva iubește pe cei care îl laudă și îl vorbesc de bine; iubire din interes, când cineva iubește pe aproapele fie pentru bani, fie pentru daruri, fie din respect sau din altă oarecare pricină omenească; iubire trupească, adică din poftă, când cineva iubește pe oameni sau femei pentru plăceri și păcate trupești, ori pentru beție care duce la desfrânare. Prima iubire este mântuitoare. A doua este firească, deci nici bună, nici rea. Iar ultimele trei iubiri sunt vinovate și aducătoare de osândă veșnică, dacă nu le părăsește creștinul.

(Arhimandrit Cleopa Ilie, Arhimandrit Ioanichie Bălan, Lumina și faptele credinței, Editura Doxologia, Anul 2013, p.196-197)