Pătimirile întregii noastre vieţi nu sunt vrednice a fi comparate cu bunătăţile de negrăit pe care Dumnezeu le-a pregătit acelor suflete ce-şi duc crucea, fie că aceasta vine de la diavol, de la alţi oameni sau de la propria noastră fire. Deoarece orice patimă sau neputinţă ne încearcă, atunci când luptăm cu ea, aceasta ne face vrednici de binecuvântare: Fericit este omul care primeşte încercarea, pentru că stându-i împotrivă cu curaj, va primi cununa vieţii.

Pentru acest motiv, fiul meu, primeşte cu răbdare orice, căci o cunună invizibilă se ţese nevăzut pe creştetul fiecăruia dintre noi. Iarna este aspră, dar raiul este blând. Primeşte gerul încercărilor pentru ca picioarele tale să dănţuiască pline de bucurie în cer.

Multe lucruri ne deosebesc, fiul meu, dar fericit este cel ce trece prin lucrurile dureroase ale acestei vieţi cu răbdare şi cu mulţumire. Da, noi trebuie să-I mulţumim Domnului, Care prin astfel de lucruri dureroase ne pregăteşte sufletul nostru nemuritor pentru a moşteni veşnicele binecuvântări ale Împărăţiei Cerurilor!

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, pp. 21-22)