Mântuitorul nostru Iisus Hristos fericeşte pe cei curaţi cu inima, zicând: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8). Este cu neputinţă să ne curăţim inima, de nu ne vom curăţi mai întâi toate celelalte simţiri ale sufletului şi ale trupului nostru. Dacă o singură simţire sau o singură putere a sufletului se va întina, îndată întinăciunea ei se întinde şi aleargă la inimă. În ce chip se întinde şi aleargă linia fiecărui cerc de la centrul său cel din mijloc şi centrul dă fiinţă liniilor cercurilor ce ies dintr-însul, tot astfel, întinându-se inima, îndată împărtăşeşte şi împarte întinăciunea şi la toate celelalte simţiri şi puteri ale sufletului.

Cel care are inima curată, este mult mai sporit duhovniceşte decât cel cu mintea curată de gânduri rele.

(Ilie Cleopa, Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie. O sinteză a gândirii Părintelui Cleopa în 1670 de capete, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 142)