Când a înţeles omul şi a simţit că şi-a rezolvat problema sufletului său, însuşi Duhul lui Dumnezeu, Care de acum locuieşte în el, îl îndeamnă să se ocupe şi de semenul său şi să-l miluiască cu ce poate el: fie cu cele materiale, fie cu cele sufleteşti, sau chiar cu amândouă. Cele materiale sînt cele de care spune Mântuitorul: „Flămînd am fost şi Mi-aţi dat să mănânc, însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau, gol şi M-aţi îmbrăcat" şi celelalte. Iar în cele sufleteşti, să-şi dea seama ce posibilităţi are el, ce pregătire, ce experienţă şi ce dar a primit de la Dumnezeu de a învăţa pe alţii despre mântuire.

(Monahul Filoteu Bălan, Mărturisirea unui creștin - Părintele Marcu de la Sihăstria, 2007, p.132)