Fiecare dintre noi este o mare taină
Ce poate reda în afară poetul din poezia ce se află în el? Ce poate nota compozitorul din armoniile ce inima lui, sufletul, urechea lui le aude neîncetat şi undeva adânc în fiinţa lui, el le fredonează înfiorat? Nimic sau aproape nimic, mare parte din lumea noastră zace nedescoperită, necunoscută nici de noi în întregime.
Cuvintele sunt doar crâmpeie, frânturi ce ca un ecou răzbat în afară din adânc, dincolo, dintr-o lume vastă, un univers întreg ce se află în fiecare din noi.
Ce poate reda în afară poetul din poezia ce se află în el? Ce poate nota compozitorul din armoniile ce inima lui, sufletul, urechea lui le aude neîncetat şi undeva adânc în fiinţa lui, el le fredonează înfiorat?
Nimic sau aproape nimic, mare parte din lumea noastră zace nedescoperită, necunoscută nici de noi în întregime şi care ni se revelează în frânturi, în timp, făcându-ne să ne vedem schimbători şi necunoscuţi, nici de noi înşine în vreme.
(Înaltpreasfințitul Iustinian Chira, Convorbiri în amurg, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2006, p. 166)
Lucrul de căpetenie pentru noi este să-I slujim lui Dumnezeu
Vorba cea bună – mai valoroasă decât toată averea lumii
Citește despre:Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro