Fiecare tânăr trebuie să aibă drept scop să se nevoiască cu mărime de suflet, astfel încât să-și sfințească viața pe care o va alege. Vrea căsătorie? Să se căsătorească, dar să se nevoiască pentru a deveni un bun familist și să trăiască în sfințenie. Vrea monahism? Să se facă monah, dar să se nevoiască pentru a deveni un călugăr bun. Fiecare să-și măsoare puterile sale, să vadă ce poate face și, potrivit cu ele să înainteze pe una din cele două căi.

Dacă, de pildă, o tânără simte că nu are tăria necesară pentru a deveni monahie, atunci să-I spună lui Dumnezeu cu smerenie: „Dumnezeul meu, sunt neputincioasă. Nu pot duce viața de monahie. De aceea trimite-mi un om, care să mă ajute să-mi întemeiez o familie bună și să trăiesc duhovnicește”. Și atunci Dumnezeu nu o va lăsa. Dacă se va căsători, va face o familie bună și va trăi potrivit cu Evanghelia, Dumnezeu nu va cere de la ea nimic mai mult. 

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața de familie, Traducere din limba greacă de Ieroschim. Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 18-19)