Fiicele mărirei deșarte sunt șapte. Cea dintâi este lauda, adică atunci când te înalți pe sine în cuvinte mai mult decât ești după neam, după socotință, sau avere și altele ca acestea.

A doua este, aflarea de lucruri noi, cum am zice: să afli vreun nou meșteșug, - să faci bucate alese, îmbrăcăminte și altele, ca să faci pe ceilalți oameni să se mire de iscusința ta.

A treia este fățărnicia, când te fățărnicești și te prefaci decât ceilalți mai îmbunătățit, pe care de o faci chiar pentru învățătura altora, greșești.

A patra este pizma. A cincea, neînvoirea; a șasea, iubirea de pricire. Și a șaptea, neascultarea.

Aceste șapte păcate sunt necuviincioase, iar nu de moarte, afară numai de o face cineva spre defăimarea Legii lui Dumnezeu sau spre sminteală multă aproapelui.

(Monahul Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, p. 61)