Cunoştinţa exactă a cuvintelor Duhului se descoperă numai celor vrednici de Duhul, adică numai acelora care printr-o îndelungată cultivare a virtuţilor, curăţindu-şi mintea de funinginea patimilor, primesc cunoştinţa celor dumnezeieşti, care se întipăreşte şi se aşază în ei de la prima atingere, asemenea unei feţe într-o oglindă curată şi străvezie. Aceia însă a căror viaţă e împunsă, ca şi a mea, de petele patimilor, de-abia pot să deducă din anumite socotinţe probabile cunoştinţa celor dumnezeieşti, fără să îndrăznească a o pătrunde şi exprima cu de-amănuntul.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, în Filocalia III, traducere din greceşte, introducere şi note de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008, p. 383)