„Precum mult gunoi pricinuieşte mulţime de viermi, aşa multa mâncare pricinuieşte multe căderi şi gânduri, şi visuri urâte.

Precum orbul nu vede să umble, aşa cel trândav nu poate vedea şi face binele.

Precum cel cu picioarele legate nu poate umbla uşor, la fel cei ce adună bani nu pot urca la cer.

Dacă rana fierbinte este uşor de vindecat, cu rănile învechite ale sufletului se întâmplă dimpotrivă şi greu se vindecă, dacă se mai vindecă peste tot.

Precum cel pe moarte nu poate umbla, aşa cel deznădăjduit nu se poate mântui.

Cel ce are credinţă dreaptă, dar săvârşeşte păcate, este asemenea feţei fără ochi.

Cel ce nu are credinţă, dar poate face unele lucruri bune, este asemenea celui ce scoate apă şi o varsă într-un vas găurit.

Precum corabia care are un bun cârmaci ajunge neprimejduit la liman cu ajutorul lui Dumnezeu, aşa şi sufletul care are un păstor bun urcă uşor la cer, chiar dacă ar fi săvârşit multe rele”.

(Sfântul Ioan Scărarul, Cartea despre nevoinţe, în Filocalia IX, traducere din greceşte, introducere şi note de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, Bucureşti, 2002, pp. 355-356)