Să nu credeţi că împlinind cu exactitate şi după tipic canonul vostru zilnic faceţi ceva important. Toată valoarea canonului şi a oricărei rugăciuni se găseşte în zdrobirea de inimă şi în inima golită înaintea lui Dumnezeu. (...)

Deci, să staţi în rugăciune ca şi când v-aţi afla înaintea înfricoşătoarei Judecăţi viitoare, aşteptând să apară sentinţa definitivă a lui Dumnezeu pentru voi: „Veniţi!...” sau „Plecaţi de la Mine!...” (Matei 25, 34, 41). În orice caz, să evitaţi automatismul, împlinirea mecanică a canonului vostru. Să fiţi, ca să spun aşa, stăpânii canonului, și nu robii acestuia.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Călăuzire către viața duhovnicească, Editura Egumenița, Galați, pp. 79-80)