Draga mea, nu știu dacă de mic l-ai adus duminical la Liturghie. Nu știu dacă de mic l-ai împărtășit în fiecare duminică. Dacă l-ai ținut aproape de Dumnezeu, dacă i-ai vorbit despre Dumnezeu. Dacă Dumnezeu a fost întotdeauna cu tine și cu copilul tău, cu copiii tăi! Dacă l-ai crescut în atmosfera duhovnicească, în așa fel încât, el să aibă niște repere, niște limitări, niște limite ale conștiinței lui. Nu știu dacă l-ai spovedit des și l-ai împărtășit des pe copilul tău care acuma, iată, că trece prin această stare. Nu știu! De aceea, te îndemn, în primul rând, să-l apropii pe copilul tău de Dumnezeu. Încearcă să-l apropii pe copil de Dumnezeu. Pentru că, să știi, un copil care este aproape de Dumnezeu nu va putea să facă atât de multe rele, cum spui că face fiul tău cel mare.

Dar ar trebui din punct de vedere psihologic, draga mea, să observi următorul lucru: nu cumva prin asta copilul tău vrea ceva? Nu cumva tu îi dai mai multă atenție fratelui lui mai mic? Nu cumva tu spui: „Vai, ce minunat e copilul cel mic!”. Pentru că, să știi, se întâmplă de multe ori, cu durere o spun, sunt părinți care nu distribuie în mod egal dragostea așa cum Dumnezeu trimite soarele și peste cei buni și peste cei răi. Uneori, părinții fac greșeli foarte mari în educație! Și o copilărie cu chinuri o cari după tine o viață întreagă.

Sunt copii care suferă. Eu spovedesc mulți copii și am o fetiță care mi-a spus: „Părinte, mama mea o iubește numai pe sora mea mai mică și pe mine nu ma iubește! O laudă numai pe ea și o răsfață numai pe ea și eu mă duc în camera mea și plâng! Eu nu mai contez! Eu nu contez!”. Deci uită-te puțin, nu cumva tu îl apreciezi mai mult pe copilul cel mic. Există tendința asta să-i alintăm mai mult pe copiii mici și să greșim în felul ăsta, pentru că fratele cel mare are nevoie de aceeași dragoste.

De aceea, îndemnul meu întotdeauna pentru familiile în care există mai mulți copii este acesta: când distribui dragostea, să o distribui în mod egal. Când îl lauzi pe fratele cel mare, laudă-l și pe cel mic; când îl lauzi pe cel mic, laudă-l și pe cel mare. Nu vorbi frumos numai despre unul dintre cei doi.

Și pentru acest copil care, iată, îți face aceste probleme, te rog frumos, nu-l judeca, nu spune: „Vai, tu ești un copil-problemă!”, pentru că în momentul acela începe să creadă despre el asta! Ignoră un pic treaba aceasta și încearcă să îi dai din iubirea ta. Cu toată inima ta să-l apropii pe copil de Dumnezeu și să încerci să luminezi sufletul copilului prin dragostea ta. Dă-i multă dragoste! Încearcă să vezi de ce are nevoie cu adevărat copilul tău și poate vei descoperi lucruri noi.

Apleacă-te puțin asupra simțămintelor copilului tău, draga mea!