În curtea Mănăstirii Sfânta Ecaterina din Sinai, în spatele Sfântului Altar al bisericii mari, se află Paraclisul Rugului Aprins.

Într-o zi, Moise păştea oile socrului său Iotor, pe lângă muntele Horeb. Acolo i s-a arătat lui îngerul Domnului, într-o mare pară de foc, ieşind dintr-un rug care ardea şi nu se mistuia. Moise se apropie îndată să vadă mai de-aproape minunea aceea.

Atunci, Domnul a strigat pe Moise din mijlocul rugului care ardea, dar nu se mistuia: „Moise, Moise! Nu te apropia. Dezleagă-ţi încălţămintele de la picioarele tale, că locul pe care stai este sfânt. Eu sunt Domnul Dumnezeul lui Avraam... al lui Isaac... şi al lui Iacob ...Moise şi-a acoperit faţa, ferindu-se a privi înainte drept la Dumnezeu...” (leşirea 3, 4).

Rugul acesta care ardea în flăcări mari, fără a se mistui, era o minunată preînchipuire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria, care a purtat în pântecele ei pe Hristos- Dumnezeu-Omul, care-i foc mistuitor, fără a se arde sau mistui.

Rugul sfânt continuă să crească în spaţiul de dincolo de capătul estic al clădirii. Acest soi de rug este singurul care crește în toată Peninsula Sinai.