Tradiţia spune că icoana „Maica Domnului cu Pruncul” de la Mănăstirea Putna a fost adusă în Moldova de către cea de-a doua soţie a domnitorului Ştefan cel Mare, Maria de Mangop, odată cu zestrea sa, dăruind-o mănăstirii. Monahii mănăstirii spun că această icoană de mari dimensiuni nu a avut întotdeauna înfăţişarea de astăzi. „Dacă, într-adevăr, a fost adusă la noi în 1472, odată cu zestrea Mariei de Mangop, fie de la Constantinopol (n.r. ‒ Istanbul), fie din Trapezunt (n.r. ‒ oraş situat în nord-estul Turciei), cum au presupus unii cercetători, este greu să reconstituim acum, cu exactitate, înfăţişarea ei de atunci, întrucât se ştie cu certitudine că această operă a suferit, de-a lungul timpului, importante modificări”, spune arhimandritul Melchisedec Velnic, stareţul Mănăstirii Putna.

Astfel, în 1755, „prin osârdia” mitropolitului de atunci al Moldovei, Iacob Putneanul, se aplică, peste cea mai mare parte din suprafaţa icoanei, o fastuoasă ferecătură de argint. Câţiva ani mai târziu, la 20 martie 1758, acelaşi mitropolit cerea egumenului Venedict de la Mănăstirea Putna să-i trimită la Iaşi „acele lucruri ce s-au aflat la mormânt, ca să facă două coroane la icoana cea făcătoare de minuni”. Lucrate în argint aurit şi încrustate cu sute de pietre scumpe (mărgăritare, granate, diamante etc.), cele două coroane au fost aplicate peste aureolele de argint ale Fecioarei Maria şi Pruncului, conferind ansamblului un aspect vădit baroc.