Orice vină am căuta să punem pentru amorţirea noastră, nu putem să ne îndreptăm. Toţi aproape cunoaştem poruncile, stim cum să ne păzim Sfânta Credinţă, toţi am îmbrăcat haina po­căinţei, am luat pe umeri jugul cel uşor al Domnului şi mergem pe calea Noului Testament. Nu sunt ca altădată prigoane, nu mai este robie, dar paşii noştri tot se poticnesc şi nu sporim.

Fraţilor, dacă vom socoti mai bine, atunci vom vedea că pricina poticnelii suntem noi înşine. Căci noi mergând pe calea cea strâmtă (a Crucii) nu luăm seama la mersul picioarelor noastre, ci căutam la picioarele altora. Vreau să spun că lăsăm pacatele noastre uitate şi căutăm la păcatele străine. Dar nu numai că luăm seama la cele străine, ci ne sârguim să le publicăm (adica să le vădim) si să le judecăm!

(Sfântul Ioan Iacob de al Neamţ - Hozevitul, "Pentru cei cu suflet nevoiaş ca mine...", Opere complete, Editura Doxologia, p. 339)