Spuneți-ne, vă rugăm, pentru început ce este frica? De unde apare această frică?

Este un sistem de alarmă sănătos al organismului nostru în fața pericolelor. Toți oamenii se tem și acesta este un lucru perfect normal. Noi nu suntem responsabili de fricile noastre pentru că nu putem alege dacă ne este frică sau nu. Ce putem face însă este să înțelegem mai bine frica și să o ascultăm. Fiind o emoție de bază primară cu care ne naștem, rolul este unul bun, unul protector. Practic, frica ne protejează. Intensitatea ei adesea este proporțională cu pericolul și ne dictează cum să acționăm. De exemplu, dacă îmi este frică să nu fiu mușcată de un câine, atunci voi ști să nu mă apropii excesiv. Dacă-mi este teamă să nu fiu lovit de o mașină, voi ști să traversezi doar unde semaforul este verde. Acesta este rolul protector al fricii.

Care sunt cele mai frecvente frici pe care le au oamenii?

Există trei mari frici cu care ne naștem: frica de apă adâncă, frica de cădere în gol, frica de zgomot puternic. Oricât am fi de echilibrați emoțional și curajoși, aceste frici ne vor dezechilibra și s-a constatat că bebelușii prezintă aceste frici chiar din momentul în care se nasc. De altfel, la bebeluși, această teamă de a cădea în gol poartă și un nume. Se numește reflexul Moroi, este un semn de sănătate, de fapt, toate celelalte frici de durere, de moarte, de diferiți stimuli sunt frici învățate din experiențe mai mult sau mai puțin traumatizante în primii ani din copilărie. Am putea spune însă, că frica cea mai comună este aceea de a ne face de râs – acel ce vor spune ceilalți despre mine, ce va zice lumea – pe care îl auzim destul de des. Aceste vorbe au în spate teama mare de a fi judecat, deci cumva poartă numele și de jenă socială și este într-adevăr învățată timpuriu, tot din reacțiile celorlalți la ceva ce am zis sau ce am făcut.

Punem egal între frică și fobie?

Nu putem pune egal între frică și fobie, chiar dacă fobie este un cuvânt intrat în limbajul comun pe care îl folosim aproape în mod reflex. Uneori fobia este o teamă foarte intensă, care poate genera inclusiv până la un atac de panică. Și fobia este și incontrolabilă și aduce cu sine o evitare foarte puternică și o suferință extremă dacă acel lucru de care ne temem nu poate fi evitat. Deci diferența între frică și fobie constă în intensitate cu care resimțim. Spre deosebire de frică, fobia va distruge calitatea vieții. De exemplu, dacă mă tem de spații închise, adică sunt claustrofobă, nu voi putea lua liftul, voi fi obligat mereu să merg pe scări, nu voi putea intra în cămară, n-o să pot să cobor în pivniță. Dacă mă tem de a zbura cu avionul, o să fiu nevoit să circul doar terestru. Ei bine, toate aceste comportamente de evitare, în timp, scad calitatea vieții și ne fac nefericiți pentru că nu suntem liberi.

Persoanele cu anumite frici care nu sunt fobii ar trebui să se adreseze psihologului. Dacă da, când?

Persoanele cu anumite frigi se pot adresa psihologului în măsura în care aceste frici devin foarte deranjante. Cu alte cuvinte, dacă teama îmi provoacă mare disconfort, mă încurcă în viața de zi cu zi, atunci este bine să solicit ajutorul unui psiholog. Dacă pot să trăiesc cu frica mea, în sensul în care nu este atât de deranjantă, pot învăța mici exerciții prin care să gestionez cât mai bine momentele de teamă.

Cum depășim frica?

Există anumite exerciții recomandate ca să învingem o frică. În absența pericolului, e necesar să nu evităm. Practic, doar prin expunere, doar mergând înainte putem învinge frica. Tragem aer în piept. Exercițiile de respirație sunt foarte importante în momentele de neliniște, de teamă. Și mergem înainte. De altfel, toate tehnicile folosite în psihoterapie în tratarea fricii și a anxietății presupun expunerea graduală la acel ceva de care mă tem. Dacă mă tem foarte tare de câine, revin la acest exemplu, că e foarte comun, mă tem probabil fie că am fost mușcat în copilărie și atunci va trebui să mă împrietenesc întâi cu imaginea câinelui, ca apoi să pot să dau piept cu un dulău adevărat, fie el și legat. Am nevoie, gradual, să încep să privesc poze cu căței, apoi să îndrăznesc să ating un pui de cățel, apoi să privesc de la distanță un câine, până când efectiv pot să fac față sentimentului de neliniște pe care mi-l provoacă vederea unui câine rău.

Vă rugăm, un sfat!

Ca sfat final, aș insista pe ideea că frica este o emoție sănătoasă, firească și avem nevoie să o acceptăm. E pusă de Dumnezeu în noi chiar de când apărem pe lume și n-avem cum să fugim de ea. E nevoie să trecem prin ea, să o trăim și să vedem ce e dincolo de ea, că ne zice ceva bun. Frica asta ne apără.

Vă reamintim că, pentru alte informații și consultații puteți suna la unul dintre numerele de telefon ale Spitalului Providența (aflat pe Șoseaua Nicolina nr. 115, Nicolina 2, CUG, Iași): 0232 241 271 / 0730 230 030 / 0745 375 427(mesaj pe Whatsapp).

Materialul în format AUDIO îl puteți asculta AICI

Mai multe găsiți și pe pagina de facebook a Spitalului Providența al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei