Frumusețea cu care se hrănește sufletul
Avem nevoie de dragoste reciprocă, de poezie, de cântece, de toată frumusețea aceasta și creștinul n-a încetat niciodată să-și hrănească sufletul.
Sufletul se hrănește cu frumusețe creată de om, cu bunătate omenească, cu prietenie omenească, cu relațiile dintre noi. Avem nevoie de dragoste reciprocă, de poezie, de cântece, de toată frumusețea aceasta și creștinul n-a încetat niciodată să-și hrănească sufletul. Sfinții n-au mai mers la concerte simfonice, dar ce auzeau ei în cântul păsărelelor sau în susurul apelor, era simfonia pe care o gustau ei. Și pentru noi, oamenii din lume, muzica, pictura, literatura și filmul sunt hrană sufletească pentru psihismul nostru, pentru sufletul nostru. Și cu cât e mai artistic, cu atât e mai inspirată și cu atât e mai hrănitoare. Cu cât e mai instinctivă și ne urlăm durerea sau întristarea, cu atât e mai primitivă și mai grosolană și mai încărcată de duhurile răutății.
Iar duhul se hrănește numai cu harul lui Dumnezeu pe care-l primește prin Sfintele Taine, și rugăciune, de la Sfânta Liturghie până la rugăciunile pravilei personale.
(Monahia Siluana Vlad, Deschide cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 116)