E frumusețea pe care o cântă corurile lumii nevăzute ale îngerilor, e frumusețea căreia și tu îi aduci ofrande toate florile de pe pamânt. Și toate focurile ce ard și în luceferi și în constelațiile nopților sublime. Ia aminte și la faptul că Îngerul din locașul ceresc al inimii tale e rânduit de Dumnezeu să-ți însoțească mai ales gândurile ce ți se îndreaptă spre o ființă iubită. Un mare părinte al Bisericii, Sfântul Efrem Sirul, te îndeamnă, în acest sens, astfel: ,,Roagă-te să nu se îndepărteze de la tine Îngerul fecioriei tale, pentru ca păcatul să nu ridice asupra ta război de flăcări și să te despartă de Înger”.

Iată încă un motiv pentru care preludiul la acest poem al iubirii curate l-am numit ,,iubire serafică”. Căci nu este o iubire care te conduce numai până în pragul altei iubiri, cum este iubirea sponsală și cea conjugală, cedând locul acestora, ci, într-un anumit fel, asemenea Îngerului tău, te poartă și te ocrotește prin toate, până la sfârșitul  vieții; și mai mult, te conduce în viața veșnică.