Gând de mulțumire pentru cel mai mare dar din liceu: grupul „Prietenii Sfinților Trei Ierarhi”

Noi tinerii nu avem nevoie doar de un bagaj de cultură generală pentru a reuși să înotăm în apele învolburate ale lumii contemporane. Avem nevoie și de dialog, de prieteni, de susținere, de încurajare. Suntem diferiți între noi. Fiecare suntem unici, avem personalitatea noastră. Avem nevoie de momente de intimitate, de momente în care să ne adunăm, să ne liniștim. Ne dorim să fim acceptați, valorificați, să ni se ofere posibilitatea de a ne exprima, să fim ascultați și să observăm că cei din jur au încredere în noi. Ne bucurăm când simțim că cineva se preocupă cu adevărat de noi.

Din anul 2016, în dealul Copoului, mai mulți liceeni de la Colegiul Pedagogic, de la Seminarul Teologic și tineri din ATOR Iași se întâlnesc cu Dumnezeu în rugăciune și între ei participând la numeroase experiențe de învățare. Vorbesc de tinerii din grupul „Prietenii Sfinților Trei Ierarhi” de la Biserica Liceului Pedagogic din Iași, liceu în care am învățat și eu. Întâlnirile lor sunt organizate cu sprijinul Departamentului Misiune pentru Tineret și al conducerii Colegiului Pedagogic, cărora le mulțumesc și pentru educația din anii de liceu, dar mai ales pentru că au susținut formarea acestui grup de prieteni.

În liceu adeseori ai mult timp liber la dispoziție. De multe ori nu știi ce să faci cu el. Realizând că atunci când îți bați joc de timpul tău, îți bați joc de tine, am ales să-mi valorific timpul liber și astfel m-am alăturat acestui grup. Cred că a fost cel mai mare dar pe care l-am primit în liceu. Ca să mă înțelegeți mai bine, am să scriu ce a însemnat anul 2019 în acest grup, iar apoi o să argumentez de ce consider că acest grup a fost cel mai mare dar în perioada liceului.

Pentru „Prietenii Sfinților Trei Ierarhi”, anul 2019 a fost unul plin de experiențe tari. Experiența cea mai tare a fost rugăciunea. Am avut oportunitatea de a ne întâlni săptămânal. În fiecare zi de marți, înainte de începerea orelor, am putut participa la Sfânta Liturghie la capela colegiului. Și mare ne-a fost bucuria când, într-o matinală zi de marți, într-o zi de octombrie, Părintele Mitropolit Teofan a poposit câteva ceasuri în rugăciune la Sfânta Liturghie în biserica noastră. Tot aici, în fiece zi de luni, am cântat Paraclisul Maicii Domnului și ne-am putut spovedi. Ne-am dat seama că întâlnirile în rugăciune sunt cele care, dincolo de liniștea sufletească pe care ne-o oferă, sunt cele care ne ajută să creștem cu adevărat. Dacă relația cu Dumnezeu este una vie, atunci și relațiile de prietenie din cadrul grupului nostru vor fi unele trainice.

Am dat răspunsurile la strană în Sfintele Liturghii misionare ce au avut loc în parohiile din care fac parte unii dintre noi și ne-am colindat familiile. Astfel, anul trecut, am ajuns în Costești, Rânghilești, Satu Nou, Strahova, Bivolari, Gârbești, Buznea, Obrijeni, Ghioltosu, Codăești, Ciornohal, Bodești și Todirești. Nu au lipsit nici pelerinajele de câteva zile în Botoșani, Hârlău, Cotnari, Neamț, Suceava sau Basarabia. Am călcat astfel pe urmele celor care au scris istoria noastră și istoria credinței noastre. Am vizitat muzee, cetăți, ctitorii ale Sfântului Voievod Ștefan cel Mare sau Petru Rareș, am poposit la casele memoriale ale lui Nicolae Labiș și Mihail Sadoveanu și ne-am închinat la moaștele unor sfinți ce pot fi repere pentru tinerii de astăzi: Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, Sfântul Ierarh Iacob Putneanul. Un moment aparte a fost ieșirea în Basarabia și întâlnirea și dialogul cu Ion Moraru, autorul trilogiei auto-biografice „Pustiirea. Treptele infernului. Fata cu miros de busuioc”, un dascăl al identității românești, mutat recent în veșnicie.

Mănăstirile Voroneț, Sucevița, Putna, Lacuri, Basaraba, Sihla, Probota, Cămârzani sunt doar câteva din cele la umbra cărora am poposit. Ne-am dat seama că ele sunt zidiri ale sufletului neamului românesc. Este o mare șansă să poți merge vedea și trăi atâtea într-un an. Cred că șansa de a vizita atâtea locuri nu au avut-o prea mulți tineri. E drept și că noi am căutat și am construit această șansă. Dorind să Îl cunoaștem mai bine pe Mântuitorul Iisus Hristos, ne-am întâlnit la cercurile biblice și la cele două ediții ale concursurilor de Noul Testament. Am gustat, pe cât am putut, din adâncimea Sfintei Scripturi. Au fost și întâlniri dedicate lecturii, dialogului sau vizionării de filme. Filmele „Închisoarea îngerilor”, „Coriștii”, „Patimile”, „Baraca”, „Alegerea”, „Antrenorul Carter” și serile duhovnicești cu temele „Darul vieții”, „Cine este Dumnezeu?” „Ce mai poate rugăciunea?”, „Despre iubire”, „Despre Sfânta Liturghie” ne-au ajutat să înțelegem cât de important este să nu trăim la întâmplare, să cunoaștem și să facem cunoscut adevărul, să prețuim viața. Am organizat și seri de cântec și joc și Balul Absolvenților, pentru că o parte din noi am absolvit în anul 2019 liceul sau facultatea.

Pentru că omul care e centrat pe sine nu are bucurii, ne-am străduit să fim atenți și la nevoile celor din jurul nostru. Pe 8 martie i-am vizitat pe bătrânii de la Căminul „Sfânta Parascheva” din Copou și am încercat - cu un mărțișor confecționat de noi și cu o floare - să aducem primăvara și în sufletul lor. I-am revăzut în decembrie, când le-am lăsat în prag un dar de colind. Nu doar pe ei i-am colindat, ci am vestit bucuria Nașterii Domnului Iisus și pacienților și doctorilor de la Spitalul Providența, celor de la Spitalul de Recuperare dar și profesorilor de la liceul nostru și celor din casele noastre.

O mare nevoie a noastră, ca tineri, a fost aceea ce a ne implica. Nouă ni s-a oferit prilejul de a fi utili, de a mai renunța la egoism făcând ceva pentru alții. Ni s-au pus în valoare priceperile și dispoziția de a ne implica prin responsabilitățile primite ca voluntari în cadrul  evenimentelor mari ale Departamentului Misiune pentru Tineret al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei: Întâlnirea tinerilor din protopopiatele ieșene, Tabăra „Nemțișor”, ITO Moldova și Hramul Sfintei Cuvioase Parascheva. Am avut parte și de răsplătiri. Mulți dintre noi au avut posibilitatea de a reprezenta Arhiepiscopia Iașilor la ITO Craiova, de a lua parte la un pelerinaj în Grecia, de a vizita Roma sau Parisul, ori de a fi beneficiarii unor burse AXIOS.

Concluzionând, anul 2019 a fost un an al experiențelor religioase, culturale, sociale. A fost un an la finalul căruia am conștientizat cămult bine pot face puțini buni împreună”. Poate mulți se așteaptă să audă că tinerii care se implică în atâtea activități au rezultate școlare nu prea strălucite. Știți ce am constatat - nu doar eu, ci și profesorii și părinții noștri? Cei care am făcut parte din grupul „Prietenii Sfinților Trei Ierarhi” și ne-am luat în serios am avut note mari, atât în perioada anului școlar cât și la examenul de bacalaureat. Am dăruit și noi din timpul nostru și cred că am primit de la Dumnezeu luminare și spor.

Mă bucur mult pentru că am fost parte a unui grup de prieteni cu care am crescut împreună în valori și principii sănătoase. Cred că folosul apartenenței la acest grup e mare, și că aceste principii nu mi le puteam forma doar participând la activitățile școlare din liceu.

Vreau să mulțumesc tuturor celor care fac posibilă existența acestui grup, celor împreună cu care am trăit aceste experiențe tari și celor care vor alege să-și trăiască frumos prezentul și să-și clădească pe temelii trainice viitorul. (Iuliana Pârvu, prietenă a Sfinților Trei Ierarhi și studentă la Pedagogie)

Ultimele din categorie