Când ai o asemenea durere nu o poți uita orice ai face. Fie că vorbești, că citești, că deretici prin casă, cânți sau orice altceva ai face, durerea este prezentă, te însoțește fără încetare și nu poți scăpa de înțepătura prezenței ei. Sfântul Teofan spune că în același fel ar trebuie să facem să apară o înțepătură, o străpungere și în inimile noastre. Nu mă refer la inima fizică, ci la o durere care apare în străfundul ființei noastre și care ar fi un puternic dor de Dumnezeu, simțământul că „sunt singur, Doamne, Tu unde ești?” pe care îl ai chiar în momentul în care, rugându-te, ai pierdut legătura cu El.

(Mitropolitul Antonie de Suroj, Școala rugăciunii, ediția a doua, Traducere din limba engleză de Gheorghe Fedorovici, Editura Sophia, București, p. 80)