Cei treizeci de arginți au fost un preț prea neînsemnat pentru Iuda care se dădea în vânt după bogăție. S-a zis faptul că cei treizeci de dinari erau prețul unui sclav, iar interpretările vânzării Iscarioteanului sunt dintre cele mai diverse: trădarea lui Iuda nu ar fi fost o adevărată trădare, ci o greșeală pentru că el nu a priceput cu adevărat învățătura Mântuitorului.

O altă interpretare, ar fi din răzbunăre. De ce să Îl urască Iuda atât de mult pe Iisus? Poate că din cauza dojanei lui Hristos adusă lui Iuda în casa lui Simon, cu referire la mirul „risipit” de femeia păcătoasă.

Cu toate acestea, Iisus se poartă cu Iuda precum se poartă cu toți ceilalți apostoli. Și Iuda primește, la Cina cea de Taină, Trupul și Sângele Său, sub înfățișarea pâinii și a vinului. Și lui i-a spălat picioarele. Hristos știa faptul că Iuda îl va vinde, dar îl împărtășește din dumnezeirea Sa.

Fiul lui Dumnezeu nu a fost doar trădat, ci și vândut, pe nimic, unor iudei care erau pricepuți la astfel de schimburi, la o simplă marfă plătită. De altfel, trădarea, înalta trădare, în unele țări, se pedepsește cu moartea.

Iuda s-a spânzurat, lipsindu-se astfel de vreo posibilitate de a se mântui. Chiar Mântuitorul zice: „mai bine ar fi fost pentru el dacă nu s-ar fi născut”.

Și noi, chiar dacă au trecut vreo două mii de ani, punem mână de la mână alimentând punga lui Iuda! Când? Atunci când nu ne îngrijim de suflet, când nu ascultăm de Evanghelia lui Hristos, când ne urâm aproapele, când clevetim, când bârfim, când ne dușmănim și gândim răul. Să luăm aminte, deci, să nu ne asemănăm lui Iuda, cel cu suflet nesățios, cum spune troparul, ci să fim următori lui Hristos, în cuvânt și în viață!