Sfinţii Părinţi, în general, socotesc că gândurile hulitoare nu sunt ale noastre, ci ale vrăjmaşului şi, când nu ne învoim cu ele şi chiar ne mâhnim pentru faptul că ne vin în minte, acesta este semnul nevinovăţiei noastre. Nicidecum nu trebuie să ne tulburăm pentru faptul că ele vin. Căci, dacă omul se tulbură, vrăjmaşul mai mult se luptă împotriva lui, iar când nu le dă atenţie şi nu le socoteşte păcat, atunci gândurile pier.

(Sfântul Macarie de la Optina, Ne vorbesc stareții de la Optina, Editura Egumenița, p. 152)